SIMULTANEITÁTE s. f. Insushire a unor actziuni fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existentza producerea mai multor actziuni in acelashi timp; coincidentza in timp; sincronism. [Pr.: nei] Din fr. simultanéité.

simultaneitate sf [At: NEGULICI / P: ~nei~ / Pl: ~tatzi / E: fr simultanéité] 1 Insushire a doua sau mai multe evenimente procese actziuni fenomene etc. de a fi simultane (1) Si: sincronie (1) sincronism (1) (rar) sincronicitate (1) sincronitate (1). 2 Existentza sau producerea mai multor actziuni in acelashi timp Si: concomitentza paralelism simultaneism (1) sincronie (2) sincronism (2) (rar) sincronicitate (2) sincronitate (2).

SIMULTANEITÁTE s. f. Insushirea a unor actziuni fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existentza producerea mai multor actziuni in acelashi timp; coincidentza in timp; sincronism. [Pr.: nei] Din fr. simultanéité.

SIMULTANEITÁTE s. f. Proprietate a unor actziuni a unor stari sau a unor evenimente de a se petrece in acelashi moment de a fi simultane.

SIMULTANEITÁTE s.f. Insushirea unor actziuni sau a unor fenomene de a fi simultane. [Pron. nei. / cf. fr. simultanéité].

SIMULTANEITÁTE s. f. faptul de a fi simultan. (< fr. simultanéité)

SIMULTANEITÁTE f. Caracter simultan. [G.D. simultaneitatzii; Sil nei] /<fr. simultanéite

simultaneitate f. caracterul celor simultane.

*simultaneitáte f. (d. simultaneŭ; fr. néité). Calitatea de a fi simultaneŭ: simultaneitatea atacurilor.

simultaneitáte (nei) s. f. g.d. art. simultaneitắtzii

simultaneitáte s. f. (sil. nei) g.d. art. simultaneitatzii

SIMULTANEITÁTE s. v. concomitentza.

SIMULTANEITATE s. concomitentza paralelism sincronism. (~ desfashurarii unor fenomene.)

Simultaneitate ≠ succesiune

SIMULTANEITATE. Subst. Simultaneitate coincidentza; concordantza potrivire; potriveala (pop.) suprapunere; sincronizare sincronie sincronism. Coexistentza. Contemporaneitate. Contingent leat (pop.). Contemporan. Adj. Simultan simultaneu concomitent coincident; concordant potrivit. Sincronic sincron sincronizat; sincronistic. Coexistent; contemporan. Vb. A exista in acelashi timp a se produce simultan; a coincide a se potrivi a se suprapune; a se sincroniza. A coexista. A fi leat cu cineva. Adv. (In mod) simultan concomitent in acelashi timp deodata. In timp ce in vreme cind (inv.) pe cind pe vreme ce; cit timp atit timp atit timp cit pina cind. V. asemanare existentza prezent relatzie timp.

SIMULTANEITÁTE s. f. (cf. fr. simultanéité): insushire a unor actziuni de a fi simultane de a se petrece in acelashi timp. Termen folosit in sintagmele raport temporal de s. shi temporala de s. (v.).