17 definitzii pentru simultan (adj.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SIMULTÁN A simultani e adj. s. n. 1. Adj. (Despre actziuni fenomene shi evenimente) Care are loc in acelashi timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstratzie a unui shahist cu o clasificare superioara care joaca in acelashi timp cu mai multzi adversari de categorie inferioara. [Var.: (inv.) simultanéu ée adj.] Din germ. simultan fr. simultane lat. simultaneus.

simultan ~a [At: NEGULICI / V: (inv) ~eu / Pl: ~i ~e / E: lat simultaneus fr simultané] 12 a av (Care exista sau se desfashoara) in acelashi interval de timp Si: concomitent (2) paralel sincronic (12) sincron (12) Vz deodata impreuna totdeodata totodata. 3 sn Demonstratzie la shah unde se joaca in acelashi timp cu mai multzi adversari de categorie inferioara.

SIMULTÁN A simultani e adj. s. n. 1. Adj. (Despre actziuni fenomene shi evenimente) Care are loc in acelashi timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstratzie a unui shahist cu o clasificare superioara care joaca in acelashi timp cu mai multzi adversari de categorie inferioara. [Var.: (inv.) simultanéu ée adj.] Din germ. simultan fr. simultané lat. simultaneus.

SIMULTÁN A simultani e adj. (Despre actziuni evenimente shi stari in opozitzie cu succesiv) Care se petrece sau exista inacelashi moment (cu altul sau cu altele); concomitent. Prezentza simultana a norilor shi a lunii pe cer prilejuieshte lumii spectacolul ei cel mai incarcat de o grea aproape insuportabila frumusetze. BOGZA C. O. 52. ◊ (Adverbial) Din vreo suta de gituri izbucni aproape simultan shi furtunos acelashi «huo» revoltat pe cind Trifon Guja apucind o piatra o zvirli dupa automobilul ce se departa scrishnind. REBREANU R. II 45. ♦ (Sistem de) ecuatzii simultane = (sistem de) ecuatzii in care mai multe necunoscute intervin deodata in mai multe ecuatzii. Varianta: (rar) simultanéu ée (MACEDONSKI O. IV 136) adj.

SIMULTÁN A adj. Care se petrece care are loc in acelashi timp; concomitent. // s.n. Demonstratzie a unui shahist cu o clasificare superioara care joaca in acelashi timp cu mai multzi adversari de categorie inferioara. [Var. simultaneu ee adj. / < fr. simultané cf. lat. t. simultaneus < simul in acelashi timp].

SIMULTÁN A I. adj. (shi adv.) in acelashi timp; concomitent. II. s. n. demonstratzie a unui shahist care joaca in acelashi timp cu mai multzi adversari. (< germ. simultan fr. simultané lat. simultaneus)

SIMULTÁN ~a (~i ~e) shi adverbial (despre evenimente actziuni etc.) Care se raporteaza la acelashi moment temporal; in acelashi timp; concomitent. /<lat. simultaneus fr. simultane

simultan a. se zice de doua sau mai multe actziuni cari se fac in acelash timp.

SIMULTANÉU ÉE adj. v. simultan.

*simultanéŭ ée adj. (fr. simultanée mlat. simultáneus d. lat. simul in acelashĭ timp impreuna). Facut in acelashĭ timp: salve simultanee. Adv. Tunurile s’aŭ descarcat simultaneu. SHi simultan.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

simultán1 adj. m. pl. simultáni; f. simultána pl. simultáne

simultán adj. m. pl. simultáni; f. sg. simultána pl. simultáne

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SIMULTÁN adj. adv. 1. adj. v. concomitent. 2. adv. v. concomitent. 3. adv. v. odata.

SIMULTAN adj. adv. 1. adj. concomitent paralel sincron sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. concomitent paralel totdeodata totodata (inv.) impreuna. (~ sa incepem shi aprovizionarea.) 3. adv. concomitent odata (pop.) deodata. (Vorbesc ~.)

Intrare: simultan (adj.)
simultan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simultan
  • simultanul
  • simultanu‑
  • simultana
  • simultana
plural
  • simultani
  • simultanii
  • simultane
  • simultanele
genitiv-dativ singular
  • simultan
  • simultanului
  • simultane
  • simultanei
plural
  • simultani
  • simultanilor
  • simultane
  • simultanelor
vocativ singular
plural
simultaneu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simultaneu
  • simultaneul
  • simultaneu‑
  • simultanee
  • simultaneea
plural
  • simultanei
  • simultanei
  • simultanee
  • simultaneele
genitiv-dativ singular
  • simultaneu
  • simultaneului
  • simultanee
  • simultaneei
plural
  • simultanei
  • simultaneilor
  • simultanee
  • simultaneelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

simultan, simultanaadjectiv

  • 1. (Despre actziuni fenomene shi evenimente) Care are loc in acelashi timp cu altul sau cu altele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: concomitent antonime: succesiv
    • format_quote Prezentza simultana a norilor shi a lunii pe cer prilejuieshte lumii spectacolul ei cel mai incarcat de o grea aproape insuportabila frumusetze. BOGZA C. O. 52. DLRLC
    • format_quote (shi) adverbial Din vreo suta de gituri izbucni aproape simultan shi furtunos acelashi «huo» revoltat pe cind Trifon Guja apucind o piatra o zvirli dupa automobilul ce se departa scrishnind. REBREANU R. II 45. DLRLC
    • 1.1. (Sistem de) ecuatzii simultane = (sistem de) ecuatzii in care mai multe necunoscute intervin deodata in mai multe ecuatzii. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.