opțiuni
  • info

15 definiții pentru coordona

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COORDONÁ, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. – Din fr. coordonner.

coordona vt [At: GHEREA, ST. CR. II, 51 / V: (înv) ~diná / Pzi: ~nez / E: fr coordonner] 1 A pune de acord părțile unui tot. 2 A îndruma unitar mai multe acțiuni cu același scop.

COORDONÁ, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. [Pr.: co-or-] – Din fr. coordonner.

COORDONÁ, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. Creșterea continuă a schimbului de mărfuri între țările lagărului democratic, trecerea la acorduri economice de lungă durată, noile forme de colaborare economică între țările acestui lagăr, putința de a coordona planurile lor și îndeosebi uriașul ajutor acordat de Uniunea Sovietică tuturor celorlalte țări ale lagărului democratic, toate acestea joacă un rol de însemnătate deosebită în dezvoltarea economică a țărilor democratice. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 16.

COORDONÁ vb. I. tr. A pune de acord, a aranja părțile unui tot potrivit anumitor relații sau unui anumit scop. [Pron. co-or-, p. i. -nez, var. coordina vb. I. / < fr. coordonner, cf. it. coordinare].

COORDONÁ vb. tr. a pune de acord părțile unui tot; a îndruma în sens unitar o serie de activități. (< fr. coordonner)

A COORDONÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A pune de acord în vederea obținerii unui ansamblu coerent. 2) (activități, acțiuni) A orienta pentru a obține rezultatul scontat. [Sil. co-or-] /<fr. coordoner

coordonà v. a pune în ordine, a dispune după anumite raporturi.

coordina v vz coordona

COORDINÁ vb. I. v. coordona.

*coordón și -éz, a -á v. tr. (co- și ordonez; fr. coordonner). Combin, unesc în ordine, așez în ordine. Gram. Unesc pintr’o conjuncțiune coordinativă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coordoná (a ~) vb., ind. prez. 3 coordoneáză

coordoná vb. (sil. co-or-), ind. prez. 1 sg. coordonéz, 3 sg. și pl. coordoneáză

coordona (o-o)

coordonez, -nat prt.

Intrare: coordona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coordona
  • coordonare
  • coordonat
  • coordonatu‑
  • coordonând
  • coordonându‑
 singular plural
  • coordonează
  • coordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coordonez
 (să)
  • coordonez
  • coordonam
  • coordonai
  • coordonasem
a II-a (tu)
  • coordonezi
 (să)
  • coordonezi
  • coordonai
  • coordonași
  • coordonaseși
a III-a (el, ea)
  • coordonează
 (să)
  • coordoneze
  • coordona
  • coordonă
  • coordonase
plural I (noi)
  • coordonăm
 (să)
  • coordonăm
  • coordonam
  • coordonarăm
  • coordonaserăm
  • coordonasem
a II-a (voi)
  • coordonați
 (să)
  • coordonați
  • coordonați
  • coordonarăți
  • coordonaserăți
  • coordonaseți
a III-a (ei, ele)
  • coordonează
 (să)
  • coordoneze
  • coordonau
  • coordonară
  • coordonaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coordina
  • coordinare
  • coordinat
  • coordinatu‑
  • coordinând
  • coordinându‑
 singular plural
  • coordinează
  • coordinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coordinez
 (să)
  • coordinez
  • coordinam
  • coordinai
  • coordinasem
a II-a (tu)
  • coordinezi
 (să)
  • coordinezi
  • coordinai
  • coordinași
  • coordinaseși
a III-a (el, ea)
  • coordinează
 (să)
  • coordineze
  • coordina
  • coordină
  • coordinase
plural I (noi)
  • coordinăm
 (să)
  • coordinăm
  • coordinam
  • coordinarăm
  • coordinaserăm
  • coordinasem
a II-a (voi)
  • coordinați
 (să)
  • coordinați
  • coordinați
  • coordinarăți
  • coordinaserăți
  • coordinaseți
a III-a (ei, ele)
  • coordinează
 (să)
  • coordineze
  • coordinau
  • coordinară
  • coordinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coordona, coordonezverb

  • 1. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Creșterea continuă a schimbului de mărfuri între țările lagărului democratic, trecerea la acorduri economice de lungă durată, noile forme de colaborare economică între țările acestui lagăr, putința de a coordona planurile lor și îndeosebi uriașul ajutor acordat de Uniunea Sovietică tuturor celorlalte țări ale lagărului democratic, toate acestea joacă un rol de însemnătate deosebită în dezvoltarea economică a țărilor democratice. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.