INLANTZUÍ inlắntzui vb. IV. Tranz. 1. A pune a lega in lantzuri; a incatusha. 2. A cuprinde pe cineva (cu bratzele). 3. Fig. A captiva a subjuga a incanta a fermeca. 4. A asheza in rand a lega unul de altul a coordona a impreuna (in mod logic). ♦ Refl. A urma unul dupa altul (in shir neintrerupt). [Prez. ind. shi: inlantzuiesc] In + lantz + suf. ui (dupa fr. enchainer).