inshiruire sf [At: GOLESCU ap. GCR II 254/9 / Pl: ~ri / E: inshirui] 13 Inshirare (12 4). 4 (Fig) Succedare. 5 Enumerare. 6 (Inv) Arbore genealogic.

INSHIRUÍRE inshiruiri s. f. Actziunea de a (se) inshirui shi rezultatul ei; inshirare shir. Inshiruirea liniara a plopilor ce se indrumau veshnic spre poarta... ma chinuia parca. ANGHEL PR. 8. Poate sa urmareasca raspindirea shi inshiruirea movilelor. ODOBESCU S. II 230.

inshirui [At: GOLESCU I. 60 / Pzi: inshirui (inv) ~esc / E: in + shir + ui] 14 vtr A (se) inshira (13 5). 5 vr A se succeda. 6 vt A enumera.

INSHIRUÍ inshírui vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la margele) A inshira. Boabele intre ele inseshi fiind neatirnate sint numai petrecute shi inshiruite pe acelashi fir. CARAGIALE O. III 220. ♦ (Cu privire la alte lucruri) A asheza in shir. Frusinica inshirui semanatorile trase de cite patru cai pe drumul din capatul ogoarelor. MIHALE O. 442. ◊ Refl. Broboane de sudoare rece i se inshiruiau pe frunte. DUMITRIU B. F. 159. Erau multzi shi nar fi incaput in odaile care se inshiruiau dind din una in alta. PAS Z. I 175. ♦ (Cu privire la unitatzi militare) A asheza in ordine de marsh sau de bataie. Porniram amindoi pe jos spre casa clucerului la care in urma noastra ceaushul de slujitori inshiruia oameni de jur imprejur. GHICA S. A. 51. Acela voinic Noi k lam vazut In gura riului Oshti inshiruind Cai buni impartzind. PASCULESCU L. P. 62. ◊ Refl. Oshtirea k mii gonea Dupa ei senshiruia SHi de loc mii ajungea. SHEZ. VIII 166. 2. A expune pe rind a enumera. Nu ne face cinste sa inshiruim pricinile pentru care... GOLESCU I. 87. 3. (Invechit) A inconjura a ingradi. Toata fatza zidului despre curte inshiruita cu un lantz de fier. GOLESCU I. 47.

inshiruì v. a pune in shir: umbla inshiruitzi ISP.

inshír a á v. tr. (d. shir. V. deshir). Ashez in shir pin ajutoru unuĭ batz uneĭ atze saŭ fixind pe loc: a inshira covrigiĭ pe batz margelele pe atza: oshtile santinelele pe drum. Fig. Expun povestesc: satzĭ inshir cum s’a intimplat! V. refl. Ma ashez in shir. Inshirate margarite (margaritarule) lungeshtete vorba fara sa te maĭ sfirsheshtĭ (vorbe scoase dintr’o poveste care nu se maĭ sfirshea shi aplicate povestirilor prea lungĭ. In vest inshir’te shi shir’te margarite). SHi inshiruĭ inshiruĭésc shi shiruĭésc: gunoaĭele se inshiruĭe in gramezĭ (ChN. I 145).

2) shiruĭésc v. tr. V. inshiruĭesc.

inshiruíre s. f. g.d. art. inshiruírii; pl. inshiruíri

inshiruíre s. f. g.d. art. inshiruírii; pl. inshiruíri

inshiruí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. inshírui 3 inshíruie imperf. 3 sg. inshiruiá; conj. prez. 3 sa inshíruie

inshiruí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. inshírui 3 sg. shi pl. inshíruie imperf. 3 sg. inshiruiá

INSHIRUÍRE s. 1. v. succedare. 2. v. enumerare. 3. inshirare serie succesiune shir. (O lunga ~ de ratzionamente.)

INSHIRUIRE s. 1. inshirare perindare succedare succesiune. (~ zilelor una dupa cealalta.) 2. enumerare enumeratzie inshirare. (O ~ completa.) 3. inshirare serie succesiune shir. (O lunga ~ de ratzionamente.)

INSHIRUÍ vb. 1. v. alinia. 2. v. inshira. 3. v. succeda. 4. v. enumera.

INSHIRUI vb. 1. a (se) alinia a (se) inshira a (se) ordona a (se) rindui (inv. shi reg.) a (se) shirui. (Sau ~ in tacere.) 2. a (se) inshira (pop.) a (se) infira. (A ~ margelele pe atza.) 3. a se inshira a se perinda a se rindui a se succeda a urma. (Zilele se ~ unele dupa altele.) 4. a enumera a inshirui (inv.) a numara. (A ~ toate avantajele metodei.)