INSHIRUÍ inshírui vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la margele) A inshira. Boabele intre ele inseshi fiind neatirnate sint numai petrecute shi inshiruite pe acelashi fir. CARAGIALE O. III 220. ♦ (Cu privire la alte lucruri) A asheza in shir. Frusinica inshirui semanatorile trase de cite patru cai pe drumul din capatul ogoarelor. MIHALE O. 442. ◊ Refl. Broboane de sudoare rece i se inshiruiau pe frunte. DUMITRIU B. F. 159. Erau multzi shi nar fi incaput in odaile care se inshiruiau dind din una in alta. PAS Z. I 175. ♦ (Cu privire la unitatzi militare) A asheza in ordine de marsh sau de bataie. Porniram amindoi pe jos spre casa clucerului la care in urma noastra ceaushul de slujitori inshiruia oameni de jur imprejur. GHICA S. A. 51. Acela voinic Noi k lam vazut In gura riului Oshti inshiruind Cai buni impartzind. PASCULESCU L. P. 62. ◊ Refl. Oshtirea k mii gonea Dupa ei senshiruia SHi de loc mii ajungea. SHEZ. VIII 166. 2. A expune pe rind a enumera. Nu ne face cinste sa inshiruim pricinile pentru care... GOLESCU I. 87. 3. (Invechit) A inconjura a ingradi. Toata fatza zidului despre curte inshiruita cu un lantz de fier. GOLESCU I. 47.