inshír a á v. tr. (d. shir. V. deshir). Ashez in shir pin ajutoru unuĭ batz uneĭ atze saŭ fixind pe loc: a inshira covrigiĭ pe batz margelele pe atza: oshtile santinelele pe drum. Fig. Expun povestesc: satzĭ inshir cum s’a intimplat! V. refl. Ma ashez in shir. Inshirate margarite (margaritarule) lungeshtete vorba fara sa te maĭ sfirsheshtĭ (vorbe scoase dintr’o poveste care nu se maĭ sfirshea shi aplicate povestirilor prea lungĭ. In vest inshir’te shi shir’te margarite). SHi inshiruĭ inshiruĭésc shi shiruĭésc: gunoaĭele se inshiruĭe in gramezĭ (ChN. I 145).