INFIINTZÁRE infiintzari s. f. Actziunea de a (se) infiintza; fondare instituire intemeiere. ♦ (Rar) Realizare executare. V. infiintza.

infiintzare sf [At: (a. 1794) ap. GCR II 154/28 / Pl: ~tzari / E: infiintza] 1 Determinare a aparitziei unui lucru Si: creare fondare infiintzat¹ (1) intemeiere. 2 (Pex) Aparitzie din senin Si: infiintzat¹ (2). 3 Infatzishare a unei persoane intrun loc pe neashteptate Si: infiintzat¹ (3). 4 (Inv) Realizare.

INFIINTZÁRE infiintzari s. f. Actziunea de a (se) infiintza; fundare instituire intemeiere. ♦ (Rar) Realizare executare. V. infiintza.

INFIINTZÁRE infiintzari s. f. Actziunea de a (se) infiintza; creare fundare intemeiere instituire. Partidul shi guvernul se ingrijesc zi de zi de dezvoltarea prin toate mijloacele a shtiintzei de infiintzarea a numeroase institute de cercetari shtiintzifice laboratoare statzii de experimentare. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 368 5/1. Din comitetul de initziativa al tzaranilor care doreau infiintzarea gospodariei colective lipsea unul singur: Lazar lungu. MIHALE O. 520. Am asistat la infiintzarea Societatzii literare shi a societatzii Fratzia shi la rascularea de la 1848. GHICA S. A. 41. ♦ (Rar) Realizare executare. Mihai se dete cu totul pentru infiintzarea planului sau. BALCESCU O. II 183.

infiintzare f. actziunea de a infiintza: creatziune fundatziune.

infiintzáre f. pl. arĭ. Actziunea de a infiintza creatziune fundare.

INFIINTZÁ infiintzez vb. I. 1. Tranz. A face sa ia fiintza; a crea a intemeia a fonda a alcatui. 2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta a se infatzisha undeva (pe neashteptate). In + fiintza.

infiintza [At: I. IVANESCU P. 305/4 / Pzi: ~tzez / E: in + fiintza] 1 vt A face sa ia fiintza Si: a alcatui a crea a fonda a intemeia. 2 vr A se isca din senin. 3 vr (D. oameni) A se infatzisha undeva pe neashteptate.

INFIINTZÁ infiintzez vb. I. 1. Tranz. A face sa ia fiintza; a crea a intemeia a funda a alcatui. 2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta a se infatzisha undeva (pe neashteptate). In + fiintza.

INFIINTZÁ infiintzez vb. I. 1. Tranz. A face sa ia fiintza a da fiintza a crea a funda a intemeia a institui a alcatui a constitui. La Iashi a fost infiintzata in timpul domniei lui Vasile Lupu «Academia Domneasca» de la Trei Ierarhi. SCINTEIA 1954 nr. 2872. Oastea... o infiintza tot din oameni unul shi unul. ISPIRESCU M. V. 5. Alexandru I... infiintzeaza o ierarhie bisericeasca shi politica. NEGRUZZI S. I 271. ◊ Refl. pas. In timpul lui Brincoveanu sau infiintzat patru tipografii noi in tzara. IST. R.P.R. 211. 2. Refl. (Despre oameni uneori cu o ushoara nuantza peiorativa) A aparea intrun loc (pe neashteptate); a se prezenta a se infatzisha. In sfirshit dumineca inainte de amiazi se infiintza in strada Argintari. REBREANU R. I 179. Ma aratai mirat k se infiintzasera cu totzii asha devreme. M. I. CARAGIALE C. 9. Se tzine concurs... Sentzelege k Nitza na lipsit a se infiintza la vreme. CARAGIALE M. 135.

A INFIINTZÁ ~éz tranz. (intreprinderi institutzii organizatzii) A face sa ia fiintza (avand temei real); a intemeia; a fonda. [Sil. fiin] /in + fiintza

A SE INFIINTZÁ ma ~éz intranz. rar (despre persoane) Ashi face aparitzia; a se infatzisha. /in + fiintza

infiintzà v. a da fiintza sau existentza: a crea a efectua.

infiintzéz v. tr. (d. fiintza). Daŭ fiintza creez instituĭ fundez: a infiintza o shcoala un ziar un premiŭ pentru o intrecere.

infiintzáre (fiin) s. f. g.d. art. infiintzắrii; pl. infiintzắri

infiintzáre s. f. (sil. fiin) g.d. art. infiintzarii; pl. infiintzari

infiintzá (a ~) (fiin) vb. ind. prez. 3 infiintzeáza

infiintzá vb. (sil. fiin) ind. prez. 1 sg. infiintzéz 3 sg. shi pl. infiintzeáza

INFIINTZÁRE s. 1. constituire creare fundare instituire intemeiere organizare (astazi rar) statornicire. (~ corpului graniceresc.) 2. v. constituire.

INFIINTZÁRE s. v. infatzishare prezentare venire.

INFIINTZARE s. 1. constituire creare fundare instituire intemeiere organizare (astazi rar) statornicire. (~ corpului graniceresc.) 2. alcatuire constituire creare desemnare formare instituire numire organizare stabilire. (~ unei comisii.)

infiintzare s. v. INFATZISHARE. PREZENTARE. VENIRE.

Infiintzare ≠ desfiintzare

INFIINTZÁ vb. 1. a constitui a crea a ctitori a funda a institui a intemeia a organiza (astazi rar) a statornici (inv.) a sadi a stabili a statori a temeli (grecism inv.) a sistisi (fig.) a urzi. (A ~ un ashezamant.) 2. a intemeia (inv.) a asheza. (Au ~ un nou sat.) 3. v. constitui.

INFIINTZÁ vb. v. aparea arata ivi infatzisha prezenta.

INFIINTZA vb. 1. a constitui a crea a ctitori a funda a institui a intemeia a organiza (astazi rar) a statornici (inv.) a sadi a stabili a statori a temeli (grecism inv.) a sistisi (fig.) a urzi. (A ~ corpul granicerilor.) 2. a intemeia (inv.) a asheza. (Au ~ un nou sat.) 3. a alcatui a constitui a crea a desemna a forma a institui a numi a organiza a stabili (inv.) a tocmi. (A ~ o comisie.)

infiintza vb. v. APAREA. ARATA. IVI. INFATZISHA. PREZENTA.

A infiintza ≠ a lichida a suprima

a se infiintza la o bisericutza expr. 1. a sta la taclale a sta de poveshti. 2. a practica jocuri de noroc pe bani.