INFIINTZÁ infiintzez vb. I. 1. Tranz. A face sa ia fiintza a da fiintza a crea a funda a intemeia a institui a alcatui a constitui. La Iashi a fost infiintzata in timpul domniei lui Vasile Lupu «Academia Domneasca» de la Trei Ierarhi. SCINTEIA 1954 nr. 2872. Oastea... o infiintza tot din oameni unul shi unul. ISPIRESCU M. V. 5. Alexandru I... infiintzeaza o ierarhie bisericeasca shi politica. NEGRUZZI S. I 271. ◊ Refl. pas. In timpul lui Brincoveanu sau infiintzat patru tipografii noi in tzara. IST. R.P.R. 211. 2. Refl. (Despre oameni uneori cu o ushoara nuantza peiorativa) A aparea intrun loc (pe neashteptate); a se prezenta a se infatzisha. In sfirshit dumineca inainte de amiazi se infiintza in strada Argintari. REBREANU R. I 179. Ma aratai mirat k se infiintzasera cu totzii asha devreme. M. I. CARAGIALE C. 9. Se tzine concurs... Sentzelege k Nitza na lipsit a se infiintza la vreme. CARAGIALE M. 135.