ALCATU͹ alcatuiesc vb. IV. Tranz. 1. A face a construi a injgheba a intocmi; a compune a concepe. ♦ Refl. A lua fiintza a se forma. 2. A forma impreuna; a constitui. ♦ Refl. A fi format a consta din... 3. (Pop.) A strange a aduna; a aranja. Din magh. alkotni.

alcatui¹ [At: CORESI ap. HEM 772 / P: ~tui / Pzi: ~esc / E: mg alkotni] 1 vt A face. 2 vt A construi. 3 vt A crea. 4 vt A concepe. 5 vt A redacta. 6 vr (Inv) A se transforma. 7 vr A se preface. 8 vr A lua fiintza. 9 vr A se forma. 10 vt A forma impreuna. 11 vt A constitui. 12 vr A fi format din... 13 vr A consta din... 14 vt (Ivp) A strange. 15 vt (Ivp) A aranja. 1617 vtr (Ivp) A dispune.

ALCATU͹ alcatuiesc vb. IV. Tranz. 1. A face a construi a injgheba a intocmi; a compune a concepe. ♦ Refl. A lua fiintza a se forma. 2. A forma impreuna; a constitui. ♦ Refl. A fi format a consta din... 3. A strange a aduna; a aranja. Din magh. alkotni.

ALCATU͹ alcatuiesc vb. IV. 1. Tranz. A face a construi a injgheba (combinind sau dispunind intrun anumit fel elemente deosebite). Culai mia prezentai rizind unditziie alcatuite de el. SADOVEANU N. F. 63. Inshira pietrele shi alcatui numele copilului. ISPIRESCU L. 134. ♦ A intocmi a compune a concepe. Catargurile negrilor brazi i vor arata dea pururi cerul albastru sub care a trait shi a shtiut sashi alcatuiasca viatza k un intzelept cea fost. ANGHEL PR. 59. ♦ Refl. A lua fiintza a se forma. Gheorghitza simtzi o ushoara induioshare totushi nu i se putea alcatui in minte nici o vorba de mingiiere. SADOVEANU B. 68. Atita singe mohorit curse din... scorpie incit se alcatui o balta. 2. Tranz. (Despre mai multe elemente disparate) A compune a forma (impreuna) a constitui. Acum o suta de ani vreo zece case alcatuiau tot schitul Roshioara. GALACTION O. I 315. O razashie destul de mare. casa batrineasca cu toata pajishtea ei o vie cu livada frumoasa vite shi multe pasari alcatuiau gospodaria babei. CREANGA P. 3. 3. Refl. (De obicei cu determinari introduse prin prep. «din») A fi format constituit din... a se compune a consta din... TZinuta de tirg a lui Culai se alcatuia dintrun surtuc curatzel pantaloni intregi shi o camasha albastra. SADOVEANU N. F. 148. Multzi cai erau incarcatzi cu scumpeturile din care se alcatida zestrea fiicei lui Albuimparat. POPESCU B. I 40. Auditoriul se alcatuia mai ales din dame batrine. NEGRUZZI S. I 5. 4. Tranz. (Arhaizant shi popular) A stringe a aduna; a aranja a rindui. Ba eu cuscra Ileana ioi alcatui intro pungutza de piele maiestriile acestea shi lea purta cu sine. SADOVEANU N. F. 77. ♦ (Complementul este un abstract) A face a incheia. Foarte mia placut cum a alcatuit el legamint cu Oanea. SADOVEANU N. F. 86.

ALCATU͹ alcatuiesc vb. IV. Tranz. 1. A face a construi a injgheba; a compune a intocmi a concepe. ♦ Refl. A lua fiintza a se forma. 2. A forma impreuna; a constitui. Alcatuiau un fel de familie mare (REBREANU). ♦ Refl. A fi format a consta din... Auditoriul se alcatuia din dame batrane (NEGRUZZI). 3. (Pop.) A strange a aduna; a aranja. ♦ A face a incheia un legamant. Magh. alkötni.

A ALCATUÍ ~iésc tranz. 1) A face sa ia fiintza shi sa capete forma definitiva; a intocmi; a elabora. ~ un plan. ~ o instructziune. 2) (totalitatzi ansambluri etc.) A forma prin reunire; a constitui; a compune. /<ung. alkotni

A SE ALCATUÍ se ~iéshte intranz. A fi format; a consta; a se consista; a se compune; a se constitui. /<ung. alkotni

alcatuì v. a compune a forma a constitui. [Ung. ÁLKAT].

alcatuĭésc v. tr. (ung. alkatni shi alkotni a forma). Compun intocmesc: a alcatui o carte o lege. Formez constituĭ: tzaraniĭ alcatuĭesc majoritatea populatziuniĭ. V. refl. Is compus din: casa se alcatuĭeshte din maĭ multe odaĭ. Vechĭ. Ma prefac ma transform. Rar azĭ (infl. de intz. luĭ alkudní a negutza). Ma intzeleg din pretz ma impac ma invoĭesc.

alcatuí¹ (a ~) (a face) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. alcatuiésc imperf. 3 sg. alcatuiá; conj. prez. 3 sa alcatuiásca

alcatuí (a face a se invoi) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. alcatuiésc imperf. 3 sg. alcatuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. alcatuiásca

alcatui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. alcatuiesc conj. alcatuiasca)

alcatuesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

ALCATUÍ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. a concepe a intocmi a plasmui a realiza (fig.) a urzi. (A ~ o colectzie de folclor.) 4. a compune a construi. (A ~ o fraza.) 5. v. constitui. 6. a compune a constitui a forma (rar) a intocmi (inv.) a informa a savarshi. (Elementele care ~ un ansamblu.) 7. v. compune.

ALCATUI vb. 1. a compune a crea a elabora a intocmi a realiza a redacta a scrie (inv.) a izvodi a redija a tocmi. (A ~ o opera valoroasa.) 2. a compune a concepe a elabora a face a formula a intocmi a redacta. (~ un raport.) 3. a concepe a intocmi a plasmui a realiza (fig.) a urzi. (~ o colectzie de folclor.) 4. a compune a construi. (~ o fraza.) 5. a constitui a crea a desemna a forma a institui a infiintza a numi a organiza a stabili (inv.) a tocmi. (~ o comisie.) 6. a compune a constitui a forma (rar) a intocmi (inv.) a informa a savarshi. (Elemente care ~ un ansamblu.) 7. a avea a se compune a consta. (Blocul este ~ din doua corpuri.)

alcatuí (uésc ít) vb. 1. A face a intocmi a compune. 2. A organiza a aranja. Mag. alkotni (Cihac II 475; DAR). Der. alcatuiala (var. alcatuintza) s. f. (alcatuire); alcatuitor s. m. (organizator care aranjeaza ceva).