EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (prevăzută de lege, de un contract, de o hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa.

executare sf [At: CR (1834), 282¹/44 / P: eg-ze~ / V: (înv) ese~ / Pl: ~tări / E: executa] 1 Realizare a unei acțiuni Si: execuție (1). 2 Confecționare a unui obiect, a unei lucrări etc. după un plan sau după un model Si: execuție (2). 3 Fabricare. 4 Prelucrare. 5 Efectuare. 6 Interpretare a unei bucăți muzicale. 7 Interpretare a unui rol într-o piesă de teatru. 8 (Pex) Reprezentare a unei piese de teatru. 9 Aducere la îndeplinire a unui ordin, a unei obligații, a unei rugăminți etc. 10 Aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești, a unui act al unei autorități etc. Si: execuție (10), (înv) executarisire (1). 11 Sechestrare a bunurilor unui debitor Si: execuție (11), (înv) executarisire (2). 12 (Jur; îs) ~ silită Totalitatea normelor procedurale prin care autoritatea publică sechestrează sau vinde bunurile materiale ale unei persoane Si: execuție (12) silită. 13 Achitare de o datorie. 14 Forțare a cuiva de a se achita de o datorie. 15 (Jur) Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 16 (Îs) ~a pedepsei Aducere la îndeplinire a hotărârii prin care o persoană judecată penal a suferit o condamnare. 17-18 (Îe) A (se) pune în ~ A (se) executa (13). 19 (Fin; șîs) ~ bugetară Realizare de venituri bugetare și folosirea lor pentru acoperirea cheltuielilor stabilite prin buget. 20 (Fin; îs) ~ de casă Încasare, păstrare și eliberare a mijloacelor bănești pentru acoperirea cheltuielilor bugetare. 21 Supunere. 22 Supunere a unui condamnat la pedeapsa cu moartea. 23 Execuție (18). 24 (Pex) Ucidere. 25 (Art; cu valoare de imperativ) Treci și fă ce ți s-a spus!

EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire, execuție. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget și folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate în buget. ♦ Îndeplinire a unei obligații (lege, contract, hotărâre etc.) a unui organ de jurisdicție. ◊ Executarea pedepsei = aducere la îndeplinire a hotărârii prin care cel trimis în judecată penală a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa.

EXECUTÁRE, executări, s. f. Acțiunea de a executa și rezultatul ei. 1. Înfăptuire, îndeplinire. Conducerea colectivă cere organizarea unui control permanent al executării hotărîrilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 11. Oprim executarea intențiilor rele. ALEXANDRESCU, P. 151. 2. Aducerea la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. Executarea criminalului.

EXECUTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) executa și rezultatul ei; îndeplinire. ♦ Pedepsire cu moartea, execuție. 2. Executarea bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget. [Pron. eg-ze-. / < executa].

EXECUTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) executa. 2. ă bugetului = realizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în buget. (< executa)

executáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. executắrii; pl. executắri

executáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. executării; pl. executări

EXECUTÁRE s. 1. v. confecționare. 2. efectuare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârșire, (înv.) săvârșit. (~ unei lucrări.) 3. execuție, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. v. desfășurare. 5. v. efectuare. 6. v. interpretare. 7. aplicare, îndeplinire. (~ unei sentințe.) 8. (JUR.) (înv.) zapcială, zapciitură, zapcilâc. (~ silită a cuiva.)

EXECUTARE s. 1. confecție, confecționare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor obiecte de îmbrăcăminte.) 2. efectuare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 3. execuție, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. efectuare, îndeplinire, prestare, prestație. (~ unei munci utile.) 5. efectuare, îndeplinire, prestare. (~ serviciului militar.) 6. (MUZ.) execuție, interpretare, intonare. (~ a unei melodii.) 7. aplicare, îndeplinire. (~ unei sentințe.) 8. (JUR.) (înv.) zapcială, zapciitură, zapcilîc. (~ silită a cuiva.)

Executare ≠ neexecutare