desfiintzare sf [At: HELIADE PARALELISM I 58/3 / P: ~fiin~ / V: (inv) ~tzire dis~ / Pl: ~tzari / E: desfiintza] 1 Distrugere. 2 Omorare. 3 Abrogare a unei legi conventzii institutzii etc. Si: desfiintzare (3).

DESFIINTZÁRE desfiintzari s. f. Actziunea de a desfiintza shi rezultatul ei; suprimare inlaturare. Voi luptatzi pentru desfiintzarea huzurului... shi boierilor nu le convine. CAMILAR N. I 394. Se raspindeshte vuiet pintre dascali despre desfiintzarea catihetzilor. CREANGA A. 114.

DESFIINTZÁRE s.f. Actziunea de a desfiintza shi rezultatul ei; distrugere nimicire. [< desfiintza].

desfiintzare f. suprimare abrogare.

desfiintzáre (fiin) s. f. g.d. art. desfiintzắrii; pl. desfiintzắri

desfiintzáre s. f. (sil. fiin) g.d. art. desfiintzarii; pl. desfiintzari

DESFIINTZÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. abolire. 3. anulare (fig.) ridicare. (~ oricaror restrictzii de circulatzie.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. v. dizolvare. 6. v. lichidare.

DESFIINTZARE s. 1. (JUR.) abrogare anulare infirmare invalidare suprimare. (~ unui act normativ.) 2. (JUR.) abolire suprimare (pop.) shtergere (inv.) abolitziune. (~ monarhiei.) 3. anulare (fig.) ridicare. (~ oricaror restrictzii de circulatzie.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. dizolvare. (~ unei organizatzii.) 6. lichidare stirpire suprimare. (~ abuzurilor.)

Desfiintzare ≠ infiintzare