FONDÁ, fondez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fundá vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare.

fonda v vz funda

FONDÁ, vb. I v. funda.

FONDÁ vb. I v. funda.

FONDÁ vb. I. v. funda.

FUNDÁ vb. I v. fonda.

funda vt [At: URICARIUL V, 140/4 / V: fon~ / Pzi: ~dez / E: fr fonder, lat fundare] 1 A întemeia. 2 A crea. 3 A susține afirmații, idei, teorii etc. pe baza unor argumente, probe.

FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fondá vb. I] – Din fr. fonder, lat. fundare.

FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea. Marx a fundat socialismul științific. ▭ Clasicii marxism-leninismului, iar în gîndirea premarxistă democrații revoluționari ruși, au fundat teoretic valoarea de luptă – valoarea politică – a satirei realiste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 344, 2/1. – Variantă: fondá (NEGRUZZI, S. I 359, ALEXANDRESCU, M. 204) vb. I.

FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înființa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].

FUNDÁ vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundația. 2. a întemeia afirmații, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înființa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare)

A SE FUNDÁ mă ~éz intranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare

A FUNDÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publicații, teorii etc.) A face să ia ființă; a întemeia; a înființa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare

fundà v. 1. a așeza fundamentele unei construcțiuni; 2. a stabili, a institui: a funda un regat, o religiune; 3. fig. a sprijini cu probe: părerea mea e fundată pe fapte.

*fondéz, V. fundez.

*fundéz v. tr. (lat. fundare, d. fundus, fund). Așez fundamentu, pun temelia uneĭ construcțiunĭ. Fig. Stabilesc, instituĭ, întemeĭez, înființez: a funda o universitate, o religiune. Sprijin cu probe: a funda o acuzațiune pe fapte probate. – Fals fondez (fr. fonder).

!fondá vb., ind. prez. 3 fondeáză

fondá vb., ind. prez. 1 sg. fondéz, 3 sg. și pl. fondeáză

fundá vb., ind. prez. 1 sg. fundéz, 3 sg. și pl. fundeáză

funda

fundez.

FUNDÁ vb. v. înființa.

FUNDA vb. a constitui, a crea, a ctitori, a institui, a înființa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un așezămînt, o societate culturală.)

A funda ≠ a lichida

FONDA [fɔndə] 1. Henry F. (1905-1982), actor american de teatru; i film. Creatorul unei tipologii diverse, complexe, dominată de eroul puternic și integru („Fructele mâniei”, „Draga mea Clementina”, „12 oameni furioși”, „Ziua cea mai lungă”, „Bătălia de la Midway”, „Tentacule”). Premiul Oscar: 1982 („Eleșteul de aur”). 2. Jane F. (n. 1937), actriță americană de film. Fiica lui F. (1). Interpretă sensibilă, în special a rolurilor de factură dramatică („Cat Ballou”, „Barbarella”, „Și caii se împușcă, nu-i așa?”, „O femeie de afaceri”, „Stanley și Iris”). Premiul Oscar: 1971 („Klute”), 1978 (Întoarcerea acasă). 3. Peter F. (n. 1939), actor și regizor american de film. Fiul lui F. (1). S-a impus în „Îngerii sălbatici” și „Călărețul nepăsător”, lansând un nou tip de antierou. În filmele pe care le-a regizat se regăsesc toate obsesiile Americii („Călătoria”, „Oamenii”).