FONDÁRE fondari s. f. Actziunea de a se fonda shi rezultatul ei; intemeiere infiintzare instituire creare. [Var.: fundáre s. f.] V. fonda.

FONDÁRE s.f. v. fundare.

FUNDÁRE s. f. v. fondare.

fundare sf [At: DA ms / Pl: ~dari / E: funda] 1 Intemeiere. 2 Creare. 3 Sustzinere a unor afirmatzii idei teorii etc. pe baza argumentelor sau a probelor.

FUNDÁRE fundari s. f. Actziunea de a se funda shi rezultatul ei; intemeiere infiintzare instituire creare. V. funda.

FUNDÁRE s. f. Actziunea de a funda; intemeiere. Fundarea Romei.

FUNDÁRE s.f. Actziunea de a funda shi rezultatul ei; intemeiere. [Var. fondare s.f. / < funda].

!fondáre s. f. g.d. art. fondắrii; pl. fondắri

fundáre s. f. g.d. art. fundắrii; pl. fundắri

fundáre s. f. g.d. art. fundarii; pl. fundari

FUNDÁRE s. 1. v. infiintzare. 2. v. intemeiere.

FUNDARE s. 1. constituire creare instituire infiintzare intemeiere organizare (astazi rar) statornicire. (~ corpului graniceresc.) 2. intemeiere zidire. (~ Romei.)