optziuni
  • info

13 definitzii pentru intemeiere

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INTEMEIÉRE s. f. Actziunea de a (se) intemeia shi rezultatul ei; infiintzare instituire fundare. ♦ Fig. Consolidare. [Pr.: meie] V. intemeia.

INTEMEIÉRE s. f. Actziunea de a (se) intemeia shi rezultatul ei; infiintzare instituire fundare. ♦ Fig. Consolidare. [Pr.: meie] V. intemeia.

intemeiere sf [At: NECULCE ap. LET. II 234/38 / Pl: ~ri / E: intemeia] 1 Punere a temeliei unei cladiri Si: intemeiat1 (1). 2 Infiintzare a unui stat a unei institutzii etc. Si: intemeiat1 (2). 3 (Rar) Zidire. 4 Intarire. 56 Binecuvantare (a tinerilor casatoritzi) Si: intemeiat1 (56). 7 Consolidare. 8 (Mil; inv) Aparare. 9 Ingrijire a unei culturi plantatzii etc. Si: intemeiat1 (9). 10 Confirmare a unui act Si: intemeiat1 (10). 11 Stabilire intrun loc Si: intemeiat1 (11). 12 Inradacinare (1). 13 (Inv) imputernicire. 14 Instituire. 15 (Inv; ilav) Cu ~ Cu sigurantza.

INTEMEIÉRE s. f. Actziunea de a intemeia shi rezultatul ei; infiintzare fundare. Oare nu venise chiar in sara asta spre al clinti din hotarirea intemeierii gospodariei colective? CAMILAR TEM. 126. Actele de intemeiere ale manastirilor. ODOBESCU S. II 6.

intemeiere f. actziunea de a intemeia shi rezultatul ei: fundatziune.

intemeĭére f. Actziunea de a intemeĭa.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

intemeiére s. f. g.d. art. intemeiérii

intemeiére s. f. (sil. meie) g.d. art. intemeiérii

intemeiere

intemeiez meiaza 3 meieze 3 conj. meiat prt. meind ger. meiere inf. s. meietor adj. v.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INTEMEIÉRE s. 1. v. infiintzare. 2. v. faurire. 3. fundare zidire. (~ Romei.)

INTEMEIERE s. 1. constituire creare fundare instituire infiintzare organizare (astazi rar) statornicire. (~ corpului granicerilor.) 2. creare faurire infaptuire realizare. (~ unui stat natzional unitar.) 3. fundare zidire. (~ Romei.)

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

AB URBE CONDITA (lat.) de la intemeierea orashului Romanii incepeau numararea anilor de la intemeierea Romei (753 i. Hr.).

Ab urbe condita sau: Urbis conditae (lat. „De la intemeierea orashului”) Romanii obishnuiau sa dateze anii ab urbe condita adica de la infiintzarea Romei. Aceasta data corespunde cu anul 753 (i.e.n.) cind Romulus legendarul fondator al cetatzii a tras prima brazda pe locul unde sa intemeiat Roma. De atunci dupa cilrele anului respectiv romanii scriau initzialele U.C. (urbis conditae). De pilda: Anul 478 U.C. inseamna anul 478 de la fondarea Romei. Istoria romana a lui Titus Livius poarta titlul Ab urbe conditia libri. IST.

Intrare: intemeiere
intemeiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intemeiere
  • ‑ntemeiere
  • intemeierea
  • ‑ntemeierea
plural
  • intemeieri
  • ‑ntemeieri
  • intemeierile
  • ‑ntemeierile
genitiv-dativ singular
  • intemeieri
  • ‑ntemeieri
  • intemeierii
  • ‑ntemeierii
plural
  • intemeieri
  • ‑ntemeieri
  • intemeierilor
  • ‑ntemeierilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

intemeiere, intemeierisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) intemeia shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fondare instituire infiintzare
    • format_quote Oare nu venise chiar in sara asta spre al clinti din hotarirea intemeierii gospodariei colective? CAMILAR TEM. 126. DLRLC
    • format_quote Actele de intemeiere ale manastirilor. ODOBESCU S. II 6. DLRLC
etimologie:
  • vezi intemeia DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.