consolidare sf [At: (a. 1774) URICARIUL I 175/ Pl: ~dari / E: consolida] 1 Intarire. 2 Intemeiere. 3 Operatzie prin care se mareshte capacitatea de rezistentza a unui sistem tehnic. 4 (Fin) Convertire a datoriei rambursabile a unui stat in datorie perpetua din care se poate reclama numai dobanda. 5 (Jur) Reunire a unei proprietatzi shi a uzufructului.

CONSOLIDÁRE s. f. Actziunea de a (s e) consolida; intarire. (Fig.) Experientza bolshevismului ne invatza k principala conditzie a constructziei socialiste victorioase este consolidarea dictaturii proletariatului. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 456. Partidul duce o politica de continua intarire a statului democratpopular de largire a legaturilor lui cu masele prin atragerea maselor largi la conducerea statului shi treburilor obshteshti o politica de consolidare a legalitatzii populare de aparare neshovaitoare a drepturilor cetatzenilor impotriva oricaror abuzuri. SCINTEIA 1953 nr. 2704.

CONSOLIDÁRE s.f. Actziunea de a (se) consolida shi rezultatul ei; intarire; inchegare; consolidatzie. [< consolida].

*consolidatziúne f. (lat. consolidátio ónis). Actziunea de a consolida. SHi átzie dar maĭ des áre.

consolidáre s. f. g.d. art. consolidắrii; pl. consolidắri

consolidáre s. f. g.d. art. consolidarii; pl. consolidari

CONSOLIDÁRE s. 1. (CONSTR.) intarire (livr.) ranforsare (pop.) intzepenire. (~ fundatziei unei case.) 2. v. intarire. 3. intarire stabilizare. (~ situatziei lor.) 4. intarire (inv.) statornicire. (~ faimei lui.)

CONSOLIDARE s. 1. (CONSTR.) intarire (pop.) intzepenire. (~ fundatziei unei case.) 2. intarire stringere (fig.) cimentare. (~ relatziilor economice.) 3. intarire stabilizare. (~ situatziei lor.) 4. intarire (inv.) statornicire. (~ faimei lui.)