consolidare sf [At: (a. 1774) URICARIUL I 175/ Pl: ~dari / E: consolida] 1 Intarire. 2 Intemeiere. 3 Operatzie prin care se mareshte capacitatea de rezistentza a unui sistem tehnic. 4 (Fin) Convertire a datoriei rambursabile a unui stat in datorie perpetua din care se poate reclama numai dobanda. 5 (Jur) Reunire a unei proprietatzi shi a uzufructului.