consolidație sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr consolidation] 1-3 Consolidare (1-3).

CONSOLIDÁȚIE s.f. Consolidare. [Gen. -iei, var. consolidațiune s.f. /< fr. consolidation].

CONSOLIDÁȚIE s. f. consolidare. (< fr. consolidation)

consolidațiune sf vz consolidație

CONSOLIDAȚIÚNE s.f. v. consolidație.

*consolidațiúne f. (lat. consolidátio, -ónis). Acțiunea de a consolida. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

consolidáție (rar) (-ți-e) s. f., art. consolidáția (-ți-a), g.-d. art. consolidáției; pl. consolidáții, art. consolidáțiile (-ți-i-)

consolidáție s. f. (sil. -ți-e), art. consolidáția (sil. -ți-a), g.-d. art. consolidáției; pl. consolidáții, art. consolidáțiile (sil. -ți-i-)