incurcare sf [At: PANN E. II 4/4 / Pl: ~cari / E: incurca] 1 Incalcire a firelor a atzei etc. astfel incat sa nu se poata descurca ushor Si: incurcat¹ (1). 2 Calcare in picioare a fanetzelor a semanaturilor Si: incurcat¹ (2). 3 Ratacire a drumului Si: incurcat¹ (3). 4 Schimbare permanenta a drumului a directziei pentru a ingreuna o urmarire Si: incurcat¹ (4). 5 Stingherire a unei persoane la mers Si: incurcat¹ (5). 6 Impiedicare a cuiva de ceva in timpul mersului Si: incurcat¹ (6). 7 Oprire a unei persoane de la o actziune Si: incurcat¹ (7). 8 Stanjenire a celor din jur Si: incurcat¹. 9 Impleticire a limbii din cauza bauturii a unei emotzii etc. Si: incurcat¹ (9). 10 Pierdere a firului ideilor Si: incurcat¹ (10) zapacire. 11 Ivire a unei o situatzii complicate confuze Si: incurcat¹ (11). 12 Vorbire confuza al carei scop este de a ascunde adevarul Si: incurcat¹ (12). 13 Furnizare a unor raspunsuri evazive Si: incurcat¹ (13). 14 Realizare de mantuiala a unui lucru Si: incurcat¹ (14). 15 Neclaritate in vorbire Si: incurcat¹ (15). 16 Intrare intro afacere din care nu se mai poate ieshi decat cu greutate Si: incurcat¹ (16). 17 (Fig) Pierdere de vreme Si: incurcat¹ (17). 18 (Fig) Intrare intrun necaz Si: incurcat¹ (18). 19 Ingaimare a unor cuvinte din cauza uimirii Si: incurcat¹ (18).

INCURCÁRE s. f. Actziunea de a (se) incurca.

INCURCÁ incúrc vb. I. I. Tranz. 1. A incalci fire atza etc. a le face noduri astfel incat sa nu se mai poata descurca ushor. ♦ (Pop.) A calca in picioare fanetzele semanaturile. 2. A schimba mereu drumul directzia pentru a ingreuna o urmarire pentru ashi pierde urma. ♦ Refl. shi tranz. A (se) rataci. II. 1. Tranz. A stingheri pe cineva la mers a ingreuna mersul cuiva. ♦ Refl. A se impiedica din mers. ♦ A opri de la o actziune a stanjeni. ◊ Expr. A incurca locul (sau lumea zilele etc.) = a stanjeni pe cei din jur. (Refl.; fam.) A i se incurca limba = a i se impletici limba (din cauza bauturii a unei emotzii etc.). ◊ Compus: incurcalume s. m. shi f. = (fam.) om care incurca pe altzii care nu este bun de nimic. 2. Tranz. shi refl. A face (pe cineva) sashi piarda sau ashi pierde firul ideilor; a (se) zapaci. ◊ Expr. (Se) incurca lucrurile = (se) creeaza o situatzie complicata confuza. (Tranz.) A incurca vorba = a vorbi confuz pentru a ascunde adevarul. (Tranz.) A o incurca = a crea (intentzionat) o situatzie confuza; a face un lucru de mantuiala; a nu fi clar in ceea ce spune; a nu mai putea ieshi dintro situatzie dificila. 3. Tranz. shi refl. Fig. A (se) prinde in mreje. ♦ Refl. A se angaja intro afacere din care nu mai poate ieshi (decat cu greutate). 4. Refl. Fig. A pierde vremea; a zabovi a intarzia (mai ales la petreceri) Refl. (Fam.) A avea relatzii extraconjugale cu cineva. Probabil lat. *incolicare (< colus „caier fir”).

incurca [At: CORESI EV. 327/28 / Pzi: incurc / E: pbl ml *incolicare] 12 vtr (D. fire atza etc.) A (se) incalci cu noduri care nu se pot descurca ushor. 3 vt (Pop) A calca in picioare fanetzele semanaturile. 45 vtr A (se) rataci. 6 vt A schimba mereu drumul directzia pentru a ingreuna o urmarire. 7 vt A stingheri pe cineva la mers. 8 vr A se impiedica din mers. 9 vt A opri de la o actziune. 10 vr (Ie) A i se ~ zilele cuiva sau a ~ lumea A fi inutil. 11 vt (Iae) A stanjeni pe cei din jur. 12 vr (Fam; ie) A i se ~ cuiva limba (in gura) A i se impletici limba din cauza betziei a unei emotzii etc. 13 smi (Ic) ~calume Om care nu este bun de nimic shi nu lasa nici pe altzii sa shi vada de treburi. 1415 vtr (A face pe cineva sashi piarda sau) ashi pierde firul ideilor Si: a (se) zapaci. 1617 vtr (Ie) Se ~k lucrurile sau itzele A (se) produce o situatzie complicata confuza. 18 vt (Ie) A ~ vorba A vorbi confuz pentru a ascunde adevarul. 19 vt (Iae) A da raspunsuri evazive. 20 vt (Pop; ie) A o ~ A duce o viatza chinuita. 21 vt (D. animale; iae) A trai. 22 vt (Fam; iae) A avea necazuri neplaceri. 23 vt (Iae) A crea intentzionat o situatzie ambigua confuza. 24 vt (Iae) A face un lucru de mantuiala. 25 vt (Iae) A nu fi clar in ceea ce spune. 26 vt (Iae) A intra intro incurcatura. 2728 vtr (Fig) A (se) prinde in mreje. 29 vr A se angaja intro afacere din care nu se mai poate ieshi decat cu greutate. 30 vr (Fig) A pierde vremea. 31 vr A intarzia pe la petreceri. 32 vt (inv) A unelti. 33 vr (Ie) Nu se ~k Nu se lasa. 34 vr (Iae) Nu glumeshte. 35 vr (Iae) Nushi pierde vremea. 36 vr (Fig; ie) A i se ~ (cuiva) potecile A da de belea. 37 vt (Ie) A ~ cuvinte A ingaima cuvinte a bolborosi din cauza uimirii. 38 vt (Iae) A mintzi.

ingurga [At: DA ms / Pzi: ingurg / E: nct] (Reg) 1 vr A se asocia. 2 vrr (Ie) Se ~ga doua straitzi goale Se spune cand doi saraci se casatoresc. 3 vr A avea o relatzie de dragoste cu cineva. 4 vr A se incurca intro afacere. 56 vt A incurca (pe cineva sau) afacerile cuiva. 7 vt A face ceva de mantuiala. 8 vt A face ceva provizoriu. 9 vt A inshira cuvinte fara intzeles. 10 vt A ocoli adevarul. 11 vr A se incaiera.

INCURCÁ incúrc vb. I. I. Tranz. 1. A incalci fire atza etc. a le face noduri astfel incat sa nu se mai poata descurca ushor. ♦ (Pop.) A calca in picioare fanetzele semanaturile. 2. A schimba mereu drumul directzia pentru a ingreuia o urmarire pentru ashi pierde urma. ♦ Refl. shi tranz. A (se) rataci. II. 1. Tranz. A stingheri pe cineva la mers a ingreuia mersul cuiva. ♦ Refl. A se impiedica din mers. ♦ A opri de la o actziune a stanjeni. ◊ Expr. A incurca locul (sau lumea zilele etc.) = a stanjeni pe cei din jur. (Refl.; fam.) A i se incurca limba = a i se impletici limba (din cauza bauturii a unei emotzii etc.). ◊ Compus: incurcalume s. m. invar. = om care incurca pe altzii care nu este bun de nimic. 2. Tranz. shi refl. A face (pe cineva) sashi piarda sau ashi pierde shirul ideilor; a (se) zapaci. ◊ Expr. (Se) incurca lucrurile = (se) creeaza o situatzie complicata confuza. (Tranz.) A incurca vorba = a vorbi confuz pentru a ascunde adevarul. (Tranz.) A o incurca = a crea (intentzionat) o situatzie confuza; a face un lucru de mantuiala; a nu fi clar in ce spune. 3. Tranz. shi refl. Fig. A (se) prinde in mreje. ♦ Refl. A se angaja intro afacere din care nu mai poate ieshi (decat cu greutate). 4. Refl. Fig. A pierde vremea; a zabovi a intarzia (mai ales la petreceri). Probabil lat. *incolicare (< colus „caier fir”).

INCURCÁ incúrc vb. I. I. Tranz. 1. (Cu privire la fire atza de cusut etc.) A amesteca fara voie astfel incit sa nu se mai poata desface ushor; a incilci. A incurcat atza. ◊ Expr. A (sau refl. i se) incurca itzele (cuiva) v. itza. 2. (Cu privire la drumuri carari urme etc.) A amesteca astfel incit sa nu se mai poata deslushi a schimba mereu (directzia). Iepurele fricos shi vulpea vicleana cari fiecare dupa firea sa se silesc ashi mintzi gonacii shi a incurca dira lor printre tulpinile despuiete. ODOBESCU S. III 41. SHi lencurc cararile Tot cu dezmierdarile. TEODORESCU P. P. 148. ◊ (Refl. in expr.) A i se incurca (cuiva) potecile = a i se infunda a o patzi. 3. (Popular cu privire la finetze sau recolte) A calca in picioare a strivi a imprashtia. Florile Mi leai calcat... Livezi Verzi Miai incurcat. TEODORESCU P. P. 582. Sami calci tu locurile Sami incurci finetzele. id. ib. 627. II. 1. Tranz. A stingheri la mers (pe cineva) a ingreuia mersul (cuiva). Urshi poteci ascunse vulpi viclene Nau sa mancurce. BENIUC A. R. 22. O lua repede spre port. Copiii cu pasul lor marunt o incurcau. BART E. 317. ♦ Refl. A se impiedica din mers; a se rataci. Sau incurcat in nishte gateje. SBIERA P. 297. SHi ne tot coborim noi... cu mare greutate pe nishte povirnishuri primejdioase shi ne incurcam printre ciritei de brad. CREANGA A. 30. De e curca Ce sencurca La revarsatul zorilor In calea vinatorilor? ODOBESCU S. III 9. De maceshi Se incurca Maracini Il intzepa. TEODORESCU P. P. 508. 2. Tranz. A opri de la o actziune a stinjeni. Tu ai de lucru aici draga Costica shi eu nam venit sa te incurc. REBREANU R. I 256. Au sarit cei lei de turci Care cum putea mai iute: Vin rominii spre redute SHi sa stai sai mai incurci? COSHBUC P. II 49. ◊ Expr. A incurca locul (sau lumea zilele etc.) = a stinjeni activitatea celor prezentzi a stingheri (pe cineva). Da de ce statzi in picioare mai creshtini shi incurcatzi locul de nici nu mai poate sa se mishte lumea?... Ashezatziva la masa. REBREANU R. I 193. Altfel nul mai luam dupa mine k sami incurce zilele. CREANGA P. 216. De nu shtii juca Vremea no mai incurca! JARNÍKBIRSEANU D. 419. A fi incurcat in trebi = a fi ocupat peste masura. E incurcat in trebi ce nul lasa a cultiva cunoshtintza locuitorilor. NEGRUZZI S. I 69. 3. Tranz. A face (pe cineva) sashi piarda firul ideilor; a zapaci a ului a ametzi. Nai grijan trei cuvinte pe Zay lam incurcat. ALECSANDRI T. II 137. Pentru ce incurci shi ametzeshti pe baietzi? NEGRUZZI S. I 9. ◊ Fig. Vestea aceasta incurca mai rau limbile. Se incinse o galagie k la circiuma. REBREANU R. I 237. ◊ Expr. A o incurca = a amesteca (intentzionat) lucrurile sau vorbele pentru a crea o situatzie confuza; a face un lucru de mintuiala pentru a da impresia k este facut; a o scoate la capat cu greu. A incurca vorba = a vorbi confuz pentru a ascunde adevarul. Baiatul incurca vorba. SHEZ. II 153. ♦ Refl. Ashi pierde shirul ideilor a se poticni in lucru. A se incurca la citit. A se incurca in socoteli. A se incurca in raspunsuri. ◊ Expr. A (se) incurca lucrurile = a (se) crea o situatzie complicata din care cu greu mai poate ieshi cineva. Na na k se incurca lucrurile. PAS Z. I 88. A i se incurca (cuiva) limba v. limba. 4. Tranz. A prinde (pe cineva) in mreje a acapara (pe cineva). Chiritzoaia... te leaga shi tencurca. ALECSANDRI T. 76. ♦ Refl. A fi prins in mreje a fi acaparat (de cineva). Se incurca asha de bine incit se trezi insurat. NEGRUZZI S. I 310. ♦ Refl. A se angaja intro afacere din care nu se mai poate ieshi. Se incurca in razboaie in care e invins. NEGRUZZI S. I 276. 5. Refl. A pierde vremea a intirzia a zabovi; a se asheza la bautura sau (mai rar) la joc. Nu a avut placerea sa intilneasca pe vechii lui prieteni fiindca «sancurcat cu altzii!». CARAGIALE O. II 218. Mosh Bodringa se incurcase nu shtiu pe unde in sara aceea. CREANGA A. 110. ♦ (Numai in forma negativa) A face un lucru de buna calitate a duce ceva la bun sfirshit a lucra intens la ceva. Imbujorat la fatza muncea nu sencurca. MIRONESCU S. A. 125. Viu eu intro dimineatza cun articol la care muncisem doua zile... dal scrisesem nu mancurcasem. VLAHUTZA O. A. III 23. Buna calea Ivane... Dar cintzi cintzi nu tencurci. CREANGA P. 299.

A INCURCÁ incúrc tranz. 1) A face sa se incurce; a incalci. ~ firele. ◊ ~ vorba a vorbi confuz (ascunzand ceva). A o ~ rau a nimeri la stramtoare. ~ itzele a strica planurile. 2) (urme drumuri etc.) A amesteca astfel incat sa nu poata fi gasit; a incalci. 3) (persoane) A impiedica sustragand atentzia; a incalci. ~ lumea. /<lat. incolicare

A SE INCURCÁ ma incúrc intranz. 1) (despre fire atza par etc.) A se amesteca astfel incat sa nu se poata desface ushor; a se incalci. Itzele sau ~t. ◊ A i ~ potecile a o patzi rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (neshtiind cum sa procedeze in situatzia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intro situatzie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii baneshti. /<lat. incolicare

incurcá v. 1. a pune in dezordine a aduce confuziune: a incurca o afacere; 2. a amesteca laolalta: s’au incurcat itzele; 3. fig. ashi pierde firul ideilor: o incurca rau; 4. a se impiedeca in drum: bolovanii de cari se incurca. [Lat. INCULCARE fig. a incurca].

incúrc a á v. tr. (lat. *currĭcare a astupa drumu pin care k a incarca d. carrĭcare. Cp. shi cu circala shi cu ung. kurkálni a scotoci maĭ ales k exista shi var. incurcalesc). Pun in dezordine amestec: a incurca o afacere. Incilcesc amestec: a incurca atza itzele. A incurca lumea a impedeca pe altziĭ de la lucru: acest lenesh nu face nimica ci numaĭ incurca lumea. A incurca lucrurile a face dezordine acolo unde era ordine. A o incurca a inshira nishte cuvinte k sa scuzĭ ceva greŭ de scuzat saŭ k sa salvezĭ aparentza. V. refl. Perd shiru vorbeĭ nu gasesc cuvinte de scuza nu pot ĭeshi la capat: ma incurc in vorba in socotelĭ. Ma incilcesc ma amestec: atza s’a incurcat. Se incurca itzele afacerea se complica. A te incurca cu ceva a te apuca de o afacere: vulturu nu se incurca cu mushtele (saŭ prinzind mushte saŭ cu prinsu mushtelor).

incurcáre s. f. g.d. art. incurcắrii

incurcáre s. f. g.d. art. incurcarii

incurcá (a ~) vb. ind. prez. 3 incúrca

incurcá vb. ind. prez. 1 sg. incúrc 3 sg. shi pl. incúrca perf. s. 1 sg. incurcái

INCURCÁRE s. 1. incurcat. (~ itzelor.) 2. v. complicare. 3. v. fastacire.

INCURCARE s. 1. incurcat. (~ itzelor.) 2. complicare incilcire. (~ unei situatzii.) 3. fisticire zapacire. (~ unui elev.)

Incurcare ≠ descurcare

INCURCÁ vb. 1. a (se) amesteca a (se) incalci (reg.) a (se) balmaji (inv.) a (se) zaminti. (Itzele sau ~.) 2. a zapaci (prin Transilv.) a mitroshi (fam.) a bramburi. (A ~ ceva.) 3. v. rataci. 4. v. confunda. 5. v. dezorienta. 6. v. complica. 7. v. fastaci. 8. v. deranja.

INCURCÁ vb. v. intarzia zabovi.

INCURCA vb. 1. a (se) amesteca a (se) incilci (reg.) a (se) balmaji (inv.) a (se) zaminti. (Itzele sau ~.) 2. a zapaci (prin Transilv.) a mitroshi. (A ~ ceva.) 3. a pierde a rataci. (A ~ drumul.) 4. a confunda a greshi. (A ~ ushile.) 5. a deruta a descumpani a dezorienta a zapaci (livr.) a deconcerta. (Vestea auzita la ~.) 6. a (se) complica a (se) incilci. (Situatzia sa ~.) 7. a se fistici a se intimida a se zapaci (reg.) a se teshmeni a se ului (Transilv.) a se ingaimaci (Olt. Munt. shi Transilv.) a se ratuti (fig.) a se pierde. (Ce teai ~ asha in fatza lor?) 8. a deranja a incomoda a jena a stingheri a stinjeni a supara a tulbura (livr.) a conturba a importuna (rar) a sinchisi (pop.) a zaticni (Mold. shi Bucov.) a zahai (inv.) a sminti. (Te rog sa nul ~ de la lucru.)

incurca vb. v. INTIRZIA. ZABOVI.

A (se) incurca ≠ a (se) descurca a (se) limpezi

A incurca ≠ a ajuta

incurcá (incúrc incurcát) vb. 1. A incilci. 2. A opri de la o actziune a stinjeni. 3. A complica a tulbura. 4. A confunda a amesteca a bramburi. 5. (Refl.) A se zapaci ashi pierde firul ideilor. 6. (Refl.) A cadea in propria plasa a se angaja intro afacere de unde nu mai poate ieshi. 7. (Refl.) A zabovi a pierde vremea. 8. (Cu comp. o) A vorbi stricat o limba a o rupe. Origine incerta. Daca sensul primitiv este acela de „a inshela” (cf. Coresi hitlenia de incurcam unul spre alaltu ar putea fi un der. de la currĕre de tipul *currĭcāre cf. curriculum (Domaschke 147). Se shtie k part. cursum a dat in rom. cursa astfel k semantismul unui eventual *currĭcāre nar oferi dificultate. Evolutzia posterioara este de asemenea fireasca intrucit ideea de „a intinde o cursa” se completeaza spontan cu cea de „a stinjeni” sau „a incurca”. Este insa posibil shi sa fie vorba de o origine expresiva k in ingurga s. v. Celelalte explicatzii nu sint suficiente: de la descurca shi acesta din lat. *deobscūrĭcāre „a lumina” (Pushcariu ZRPh. XXVII 680; Pushcariu 514) opinie abandonata in DAR shi care facea k un termen concret sa provina dintrunul abstract; din lat. *inculcāre (Cihac I 35) dificil din punct de vedere fonetic shi semantic; din lat. *incolĭcāre (Giuglea Cercetari lexicale 12; DAR; Rosetti I 168) shi acesta de la colus „furca de tors” imposibil semantic vorbind; in loc de *incruca shi acesta din gr. ϰροϰῶ „a impleti” (Diculescu Elementele 466) dificil de admis. Der. incurcala s. f. (confuzie amestec incilceala); incurcator adj. (care produce confuzie); incurcatura s. f. (confuzie amestec incilceala); incurcalume s. m. (persoana care incurca pe altzii care nu e buna de nimic); descurca vb. (a descilci; a lamuri a limpezi; refl. ashi aranja bine treburile; refl. a o rupe pe o limba straina) format pe baza lui incurca k descuia fatza de incuia sau deschide fatza de inchide; descurcaretz adj. (om care se descurca).

a incurca borcanele expr. (pop.) a face o confuzie.

a incurca itzele expr. a complica lucrurile.

a o incurca expr. a avea de indurat un necaz.