stanjeni [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: (irg) ~jini (inv) ~ngani ~ngeni ~ngini / Pzi: ~nesc / E: vsl сътѧженъ „apasat stramtorat” (participiul verbului сътѧжати)] 1 vt (C.i. oameni sau manifestari ale lor) A stingheri (1). 2 vt (Ivr) A opri. 3 vtf (Reg; if stanjini) A face sa se intrerupa ceva. 4 vt (Rar) A supara. 5 vr (Irg) A se sfii (4).

A STANJENÍ ~ésc tranz. (persoane) A face sa se stanjeneasca; a stingheri; a incomoda; a se sfii; a se jena. /<sl. sutenzénu

A SE STANJENÍ ma ~ésc intranz. A avea timiditate sau emotzie; a se intimida; a se sfii; a se jena; a se rushina. /<sl. sutenženu

stanjenì v. a pune piedici a opri dela lucru; [Slav. SŬTEJITI a deranja (sub influentza lui stanganì)].

stanjini² v vz stanjeni

stanjini¹ [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: ~ngeni ~ngini / Pzi: ~nesc / E: stanjin] 1 vt A masura cu stanjenul¹ (1). 2 vr (Pex) Ashi intinde mana (k sa loveasca).

STINJENÍ stinjenesc vb. IV. 1. Tranz. (SHi in forma stinjini) A impiedica a opri pe cineva de la un lucru de la o actziune; a stingheri; a deranja a jena. O stinjenea parca neatentzia mea in imbracaminte. CAMIL PETRESCU U. N. 96. Se vad mereu stinjinitzi in dezvoltarea lor fireasca. ODOBESCU S. III 514. Pe cit am aflat acea teama nu vau stinjenit a trimete... jalbe la TZarigrad. ALECSANDRI T. 1339. (Refl. reciproc) Am plecat la pescuit fiecare in alta directzie k sa nu ne stinjenim unii pe altzii. BRATESCUVOINESHTI F. 7. ◊ (Complementul indica lucrul actziunea stingherita) Iarmarocul de la Frumoasa fu stinjenit de vremea rea. CALINESCU I. C. 270. Sosirea preotului nu stinjeni de loc fierberea tzaranilor. REBREANU R. II 218. Piedicile ce stinjeneau comertzul shi producerea sau inlaturat. La TDRG. 2. Refl. (Mold.; despre oameni) A arata sfiiciune a ezita. Rusanda a strins genele shi sa stinjenit. Ii era sila k latzul ei prinde dar nici nu putea sa se lese. POPA V. 310. SHiroaie de lacrimi curgeau din frumoshii ei ochi. Un tinar om dear fi vazuto atunci negreshit k nu sar fi stinjenit cit de putzin a injunghia pe nelegiuitul ce o adusese in starea aceasta. NEGRUZZI S. I 52. Varianta: stinjiní vb. IV.

STINJINÍ vb. IV v. stinjeni.

stinjinésc shi (rar) stinganésc v. tr. (vsl. sŭtengnonti a intinde a stringe a comprima shi sŭtenžiti a contrage. V. tinjala). Deranjez incurc turbur: a stinjini pe cineva din lucru. SHi stingheresc (vest) shi stinghiresc (est). La Barb. Ind. 251 instinganesc (vsl. vùstengnonti).

stanjení (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. stanjenésc imperf. 3 sg. stanjeneá; conj. prez. 3 sa stanjeneásca

stanjení vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. stanjenésc imperf. 3 sg. stanjeneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. stanjeneásca

stanjenesc neam 1 imp.

STANJENÍ vb. 1. v. deranja. 2. v. impiedica.

STANJENÍ vb. v. jena rushina sfii.

STINJENI vb. 1. a deranja a incomoda a incurca a jena a stingheri a supara a tulbura (livr.) a conturba a importuna (rar) a sinchisi (pop.) a zaticni (Mold. si Bucov.) a zahai (inv.) a sminti. (Te rog sa nul ~ de la lucru; sa nu fie ~ de nimeni.) 2. a impiedica a jena a stingheri. (Il ~ in mishcari.)

stinjeni vb. v. JENA. RUSHINA. SFII.

stinjení (nésc ít) vb. A incomoda a stingheri a deranja a jena a impiedica. Var. stinjini stingani stingheri shi der. Sl. sŭtęgnąti participiul sŭtęženŭ „a comprima a oprima” (Tiktin; Byhan 335; Candrea); sau mai curind din sl. sŭtęžiti „a fi stingherit” care apartzine aceleiashi familii de la vb. tęgnąti „a intinde” (Cihac II 411; Byhan 337); ultima var. nu este clara. Der. stinjeneala s. f. (stinghereala neplacere); stinjenitor adj. (care stinghereshte); stinjie s. f. (Trans. obada care acopera capatul osiei carului); stingher adj. (desperecheat fara pereche; izolat solitar) postverbal de la stingheri al carui semantism este anormal dar care este o creatzie literara fara curs in limba populara (dupa Giuglea Dacor. II 901 din lat. singularis contaminat cu stinghie; dupa Densusianu GS IV 290 din lat. *extraiugularium care sar fi zis la inceput boilor fara pereche).

stanjiní stanjinésc vb. IV (inv.) 1. a masura cu stanjenul. 2. ashi intinde mana (k sa loveasca).