jena [At: MAIORESCU CR. II 341 / Pzi: ~nez / E: fr gêner] 1 vt (Fig) A pricinui cuiva o jena (1) Si: a deranja a incomoda a stingheri. 2 vt (D. obiecte de imbracaminte sau incaltzaminte) A strange. 3 vt (Pex) A apasa. 4 vt (D. obiecte) A provoca leziuni in timpul utilizarii incomode. 5 vt (Pex) A impiedica mishcarile unei partzi a corpului. 6 vt (C. i. un obiect strain) A supara. 7 vr A simtzi o jena (1). 8 vr (Inv) A se supara. 9 vr A se teme. 10 vr A avea un sentiment de retzinere fatza de ceva sau de cineva. 11 vr A se rushina. 12 vr A se sfii. 13 vr (La imperativ negativ) Invitatzie adesea ironica adresata cuiva k sa procedeze liber deschis fara scrupule etc.

JENÁ jenez vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de imbracaminte sau de incaltzaminte) A impiedica mishcarile unei partzi a corpului a apasa a roade (nefiind croit pe masura). Ma jeneaza gulerul. Ma jeneaza pantoful. ♦ Fig. A stinjeni a stingheri a deranja a incomoda. O indiferentza... care pe Maria... o jeneaza. C. PETRESCU I. II 57. 2. Refl. (Despre persoane) A simtzi jena rushine a se sfii. Domnishoara... nu sa jenat de loc shi a plins. SAHIA N. 180. Dan se jenantotdeauna sa cearanainte [bani]. VLAHUTZA O. A. III 29.

JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de imbracaminte sau incaltzaminte) A roade a strange a apasa. ♦ (Fig.) A stanjeni a supara a incomoda; (sport) a impiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner].

JENÁ vb. I. tr. (despre obiecte de imbracaminte sau incaltzaminte) a roade a strange a apasa. ◊ (fig.) a stanjeni a incomoda; (sport) a impiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner)

A JENÁ ma ~éz tranz. 1) A face sa se jeneze; a stanjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre incaltzaminte shi imbracaminte) A incurca la mishcare cauzand jena fizica; a supara; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner

A SE JENÁ ~éz intranz. (despre persoane) A fi cuprins de jena; a se rushina; a se sfii; a se stingheri; a se stanjeni; a se intimida. /<fr. gêner

jenà V. 1. a (se) constrange; 2. a strange vorbind de incaltzaminte.

jenéz v. tr. (fr. gêner d. gêne jena). Constring mishcarile corpuluĭ string: un guler strimt jeneaza respiratziunea te jeneaza. Fig. Impedec incurc stinjinesc: aceasta lege jeneaza industria prezentza luĭ ma jeneaza.

+jena² (a se ~) (a se rushina) vb. refl. ind. prez. 1 sg. ma jenez 3 se jeneaza; conj. prez. 1 sg. sa ma jenez 3 sa se jeneze; imper. 2 sg. afirm. jeneazate; ger. jenanduma

jená (a ~) vb. ind. prez. 3 jeneáza

jená vb. ind. prez. 1 sg. jenéz 3 sg. shi pl. jeneáza

JENÁ vb. 1. v. deranja. 2. v. impiedica. 3. v. supara. 4. v. sfii.

JENA vb. 1. a deranja a incomoda a incurca a stingheri a stinjeni a supara a tulbura (livr.) a conturba a importuna (rar) a sinchisi (pop.) a zaticni (Mold. shi Bucov.) a zahai (inv.) a sminti. (Te rog sa nul ~ de la lucru; sa nu fie ~ de nimeni.) 2. a impiedica a stingheri a stinjeni. (Il ~ in mishcari.) 3. a supara. (Il ~ ficatul.) 4. a se rushina a se sfii (inv. shi reg.) a se stinjeni (inv.) a se scandali a se stidi (reg. fig.) a se teshi. (Hai nu te ~ spune!)