sai v vz sfii

sfei v vz sfii

sfii vr [At: PSALT. HUR. 59^V/6 / V: (irg) sfei sii sai (inv) svii (reg) shii fii hii / Pzi: ~iesc / E: vsl свѣнити сѧ] 1 (Asr; d. oameni) A se teme² (1). 2 (Udp „de” care indica fiintze sau manifestari ale lor) A se retzine de la ceva. 3 (Inv; ie) Ashi ~ cuvantul A se teme sa spuna in mod deschis ceea ce gandeshte. 4 (D. oameni) A avea un sentiment de retzinere (din cauza absentzei indraznelii a increderii in sine a ingamfarii sau de teama etc.) fatza de cineva sau de ceva (mai ales fatza de o persoana care se impune prin varsta prin prestigiu prin functzii etc.) Si: a se jena a se rushina (irg) a se stanjeni (5) (inv) a se stidi (ivr) a se scandalisi (reg) a se teshi. 5 (Inv; ie) Ashi ~ inima A se simtzi rushinat. 6 (Asr) A se indoi. 7 (Ivr) A se abate² (1). 8 (Irg) A se feri (19). 9 (Mol; d. cai; if sai) A se speria. 10 (Irg) A se zgarci. 11 (Pex) Ashi tari picioarele din cauza durerii. 12 (Reg; if shii) A se dezgusta (de un anumit fel de mancare).

shii v vz sfii

sii v vz sfii

SFIÍ sfiesc vb. IV. Refl. A avea o atitudine rezervata sau shovaielnica impusa de timiditate de nesigurantza de teama sau de rushine; a fi lipsit de indrazneala a se jena sa... Trage cu urechea shi Alexandru Glanetashu... sfiinduse totushi sa se vire intre bogatashi. REBREANU I. 14. [Cei trei fratzi] sau sfiit sa mearga mai departe. SBIERA P. 5. [Boierii] sfiinduse a se intoarce fara nici o isprava la Tomsha cerura voie [lui Lapushneanu] sa ramiie al intovarashi. NEGRUZZI S. I 142. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» shi aratind persoana care impune rezerva) Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU P. F. 3. Veneam de la tzara. Ma sfiam de toata lumea de colegii cutezatori shi guralivi. GALACTION O. I 14. Ma ratacisem cascind gura in toate partzile... shi ascultind la miile de pasarele ce cintau pe ramurele shi fara a se sfii de mine. ISPIRESCU L. 244. ♦ Tranz. fact. (Astazi numai popular) A intimida a infricosha. Giramira nul sfieshte. PANN la TDRG. (In forma sii) Cel tremura cel sieshte? I. CR. III 144. Variante: (astazi numai popular) sií (DRAGHICI R. 239 SHEZ. VII 142) sií vb. IV.

SIÍ vb. IV v. sfii.

SIÍ vb. IV. v. sfii.

SIÍ vb. IV v. sfii.

A SFIÍ ~ésc tranz. A face sa se sfiasca; a rushina; a jena. /<sl. svĕniti sen

A SE SFIÍ ma ~ésc intranz. A fi cuprins de rushine; a se rushina; a se jena; a se stingheri; a se stanjeni. /<sl. svĕniti sen

sfiì v. 1. a se teme: s’a sfiit sa mearga in padure; 2. a fi sfios: nu te sfii sa vorbeshti. [Vechiurom. sfiì = slav. SŬVITI SĒ a se strange la sine].

siì v. Mold. a se sfii: de ce va siitzi de noi? AL. [V. sfiì].

sfiésc (ma) v. refl. (vsl. sŭviti shi svĭenitĭ sen a te abtzine¹; bg. svĭenĭy se is timid ma sfiesc). Ma cam tem daŭ semne de frica: acest cal se sfieshie de automobil. Simt respect orĭ frica: copiiĭ se sfiesc de parintzĭ s’a sfiit sa vorbeasca. In est shi sfĭesc. Vechĭ siesc (k la Dos. V. S. 24 Fb.).^[1]

siésc V. sfiesc.

siĭésc V. sfiesc.

!sfií (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se sfiéshte imperf. 3 sg. se sfiá; conj. prez. 3 sa se sfiásca; ger. sfiínduse

sfií vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. sfiésc imperf. 3 sg. sfiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. sfiásca; ger. sfiínd

sfiesc sfiasca 3 conj. sfiam 1 imp.

SAÍ vb. v. speria.

SFIÍ vb. a se jena a se rushina (inv. shi reg.) a se stanjeni (inv.) a se scandali a se stidi (reg. fig.) a se teshi. (Hai nu te ~ spune!)

SFII vb. a se jena a se rushina (inv. shi reg.) a se stinjeni (inv.) a se scandali a se stidi (reg. fig.) a se teshi. (Hai nu te ~ spune!)

sii vb. v. SPERIA.

sfií (iésc ít) vb. refl. 1. A fi jenat a se intimida a se teme. 2. A se rushina a se zapaci. Var. Mold. sii sii shi der. Sl. svĕniti sę svĕnją sę (Tiktin; Candrea) cf. bg. svenja se. Der. sfiala s. f. (timiditate teama rushine); sfiicios (var. sfielnic sfietz) adj. (timid retras rushinos); sfiiciune s. f. (timiditate); sfiintza s. f. (inv. timiditate); sfiicios adj. (timid).

sií siésc vb. IV refl. (reg.) a se sfii.