SFIÍ sfiesc vb. IV. Refl. A avea o atitudine rezervata sau shovaielnica impusa de timiditate de nesigurantza de teama sau de rushine; a fi lipsit de indrazneala a se jena sa... Trage cu urechea shi Alexandru Glanetashu... sfiinduse totushi sa se vire intre bogatashi. REBREANU I. 14. [Cei trei fratzi] sau sfiit sa mearga mai departe. SBIERA P. 5. [Boierii] sfiinduse a se intoarce fara nici o isprava la Tomsha cerura voie [lui Lapushneanu] sa ramiie al intovarashi. NEGRUZZI S. I 142. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» shi aratind persoana care impune rezerva) Oamenii se cam sfiau de Filoftei Romanov. DUMITRIU P. F. 3. Veneam de la tzara. Ma sfiam de toata lumea de colegii cutezatori shi guralivi. GALACTION O. I 14. Ma ratacisem cascind gura in toate partzile... shi ascultind la miile de pasarele ce cintau pe ramurele shi fara a se sfii de mine. ISPIRESCU L. 244. ♦ Tranz. fact. (Astazi numai popular) A intimida a infricosha. Giramira nul sfieshte. PANN la TDRG. (In forma sii) Cel tremura cel sieshte? I. CR. III 144. Variante: (astazi numai popular) sií (DRAGHICI R. 239 SHEZ. VII 142) sií vb. IV.