STINJENÍ stinjenesc vb. IV. 1. Tranz. (SHi in forma stinjini) A impiedica a opri pe cineva de la un lucru de la o actziune; a stingheri; a deranja a jena. O stinjenea parca neatentzia mea in imbracaminte. CAMIL PETRESCU U. N. 96. Se vad mereu stinjinitzi in dezvoltarea lor fireasca. ODOBESCU S. III 514. Pe cit am aflat acea teama nu vau stinjenit a trimete... jalbe la TZarigrad. ALECSANDRI T. 1339. (Refl. reciproc) Am plecat la pescuit fiecare in alta directzie k sa nu ne stinjenim unii pe altzii. BRATESCUVOINESHTI F. 7. ◊ (Complementul indica lucrul actziunea stingherita) Iarmarocul de la Frumoasa fu stinjenit de vremea rea. CALINESCU I. C. 270. Sosirea preotului nu stinjeni de loc fierberea tzaranilor. REBREANU R. II 218. Piedicile ce stinjeneau comertzul shi producerea sau inlaturat. La TDRG. 2. Refl. (Mold.; despre oameni) A arata sfiiciune a ezita. Rusanda a strins genele shi sa stinjenit. Ii era sila k latzul ei prinde dar nici nu putea sa se lese. POPA V. 310. SHiroaie de lacrimi curgeau din frumoshii ei ochi. Un tinar om dear fi vazuto atunci negreshit k nu sar fi stinjenit cit de putzin a injunghia pe nelegiuitul ce o adusese in starea aceasta. NEGRUZZI S. I 52. Varianta: stinjiní vb. IV.