RATACÍ ratacesc vb. IV. 1. Refl. A greshi drumul directzia a nu mai shti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razletzi. ♦ Intranz. A umbla de icicolo cautand drumul incercand sa iasa la liman sa se orienteze sa ajunga la tzinta. 2. Intranz. A pribegi a hoinari a colinda. ♦ Refl. A se asheza intrun loc strain; a se aciua a se pripashi. 3. Tranz. A nu mai shti unde a fost pus sau unde se gaseshte cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge a se afla intrun loc unde nu se ashtepta nimeni sa se afle. Lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).

rataci [At: PSALT. HUR. 10773 / S shi: ret~ / Pzi: ~acesc / E: nct] 12 vri A pierde drumul Si: (inv) a rasari² (1). 34 vri A greshi directzia. 5 vi A umbla de icicolo cautand drumul incercand sa ajunga la tzinta. 6 vr (Udp „de”) A se pierde de cineva. 7 vt (Ivr) A imprashtia. 8 vi A umbla umbla dintrun loc in altul fara tzinta Si: a hoinari. 9 vi A strabate un tzinut in lung shi in lat neavand o ashezare statornica Si: a pribegi. 10 vr A se asheza intrun loc strain Si: a se pripashi. 11 vr A se abate din drum. 12 vt A pierde ceva nemaishtiind in ce loc a fost pus. 13 vt A nu shti unde se gaseshte cineva. 1415 vri A ajunge intrun loc unde nu se ashtepta nimeni sa se gaseasca. 16 vi (Fig; irg) A se abate de la o norma (religioasa) Si: a pacatui. 17 vr (Fig) A comite o eroare. 18 vr (Fig) Ashi pierde controlul judecata Si: a se zapaci. 19 vr (Fig) Ashi pierde mintzile. 20 vt (Fig) A scoate (pe cineva) din mintzi. 21 vt (Fig; d. privire) A se muta dintrun punct in altul exprimand nedumerire nesigurantza etc. 22 vt (Fig; d. privire) A se fixa in gol.

RATACÍ ratacesc vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul a greshi directzia a nu mai shti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razletzi. ♦ Intranz. A umbla de icicolo cautand drumul incercand sa iasa la liman sa se orienteze sa ajunga la tzinta. 2. Intranz. A pribegi a hoinari a colinda. ♦ Refl. A se asheza intrun loc strain; a se aciua a se pripashi. 3. Tranz. A nu mai shti unde a fost pus sau unde se gaseshte cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge a se afla intrun loc unde nu se ashtepta nimeni sa se afle. Lat. *erraticire (= *erraticare < erraticus).

RATACÍ ratacesc vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul a greshi directzia a se abate (din drumul bun). Ma trimis logofatul Beashca sa aduc trei coshuri goale da la crama shi mam ratacit pa potecile astea din vie k toates la fel. CAMIL PETRESCU O. I 29. Necunoscind pe nime shi umblind din loc in loc mam ratacit. CREANGA O. A. 180. Mam ratacit de vreo shepte ori de cind am plecat de acasa. ALECSANDRI T. I 397. ◊ Intranz. Fig. De cind dorul mau lovit Mintzile miau ratacit. ALECSANDRI P. P. 243. ◊ Tranz. (Cu complementul «drumul») Ratacisera drumul shi nul mai gasira decit o data cu Argeshul. GALACTION O. I 278. Cine sa fie?... Ia eu om bun draga jupineasa; am ratacit drumul shi ma apucat noaptea. HOGASH M. N. 77. Cine a ratacit drumul e bucuros shi de carare. ♦ Intranz. A umbla de icicolo cautind drumul incercind sa iasa la liman sa ajunga la tzinta. Dupa uciderea lui Andrei [Bathori] sacuii se apucara a cauta prin paduri shi prin strimtori pe nobilii care umblau ratacind prin intuneric. BALCESCU O. II 258. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») A se pierde de cineva; a se razletzi. Copilul sa ratacit de parintzi. ◊ Intranz. Mergind ei tot asha laolalta pentru k se temea sa nu rataceasca unul de altul incepura de la o vreme parca a cunoashte ceva locul. SBIERA P. 68. 2. Intranz. A umbla de colo pina colo fara tzinta precisa; a hoinari a colinda. Petre cu acelashi glas hotarit carabani pe totzi tzaranii care mai rataceau prin casa. REBREANU R. II 202. Vin’ cu mine rataceshte Pe carari cu cotituri Unde noaptea se trezeshte Glasul vechilor paduri. EMINESCU O. I 209. Carutza... inainteaza incetinel shi rataceshte fara de tzel. ODOBESCU S. III 16. ◊ Fig. Gindurile i rataceau tulburi neostoite rascolind amintiri amaraciuni planuri sperantze shi izgonind mereu linishtea sufletului. REBREANU R. I 45. La orele acele Cind ochiul rataceshte primblinduse prin stele. ALECSANDRI P. I 133. ♦ A strabate un tzinut in lung shi in lat neavind o ashezare statornica nicaieri; a pribegi. A ratacit asha mult ferinduse k o fiara salbatica domnitorul Moldovei. SADOVEANU O. VII 179. Insumi cu lipsa ma lupt ratacind prin pustiuri straine. COSHBUC AE. 20. ♦ Refl. A se asheza intrun loc strain; a se pripashi a se aciua. Drept este k munca noastra sa ne foloseasca noua... De aceea mam ratacit eu aici. SADOVEANU P. M. 30. 3. Tranz. A nu mai shti unde a fost pus sau unde se gaseshte cineva sau ceva a pierde. Ratacea maicamea cheile. HOGASH DR. II 151. Am ratacit scrisoarea. CARAGIALE M. 157. Ciobanii Ratacitau cirlanii. ALECSANDRI P. P. 59. ♦ Refl. A ajunge intrun loc la care nu se gindea nimeni. Cum sa ratacit pe aici! SHi eu innebunisem cautindo. Credeam k mia furato. BASSARABESCU V. 43.

A RATACÍ ~ésc 1. intranz. 1) A umbla cautand drumul. 2) A merge din loc in loc fara un scop precis; a umbla; a hoinari; a vagabonda. 2. tranz. 1) (obiecte) A incurca printre altele de acelashi fel neshtiind unde se afla. ~ o carte. 2) A merge pe o alta cale decat cea dorita; a nu gasi calea dorita. /cf. lat. erraticus

A SE RATACÍ ma ~ésc intranz. 1) A pierde drumul indreptanduse in alta directzie. Sa ~it in padure. 2) A se pierde indepartanduse (de cineva). 3) fig. A se abate de la calea cea dreapta. /cf. lat. erraticus

ratacì v. 1. a pierde drumul drept a umbla incoace shi incolo; 2. a pierde in genere: shia ratacit cartzile; 3. fig. a inshela a turbura: aceasta nenorocire ia ratacit mintzile. [Tras din lat. ERRATICUS ratacitor].

ratacésc v. intr. (d. lat. erráticus eratic ratacitor de unde s’a facut *ratec ratacesc). Perd drumu: s’a dus pin padure shi a ratacit. Perd drumu shi umblu cautindul: Ulise a ratacit doŭa zecĭ de anĭ pe mare. Colind umblu mult pin locurĭ departate: a ratacit pin strainĭ acest om a ratacit pin toata lumea. V. tr. Perd drumu: copiiĭ aŭ ratacit drumu. Perd pintre alte locurĭ: mĭam ratacit bagajele pin gara. Fig. Duc pe kĭ rele inshel cu ideĭ false: demagogiĭ ratacesc tinerimea. Intunec turbur: mizeria ĭa ratacit mintzile. V. refl. Ma perd pin multzime (pin intuneric pin padure): copiiĭ s’aŭ ratacit pin padure. Ma perd departinduma orĭ amestecinduma cu alte lucrurĭ: copiiĭ s’aŭ ratacit de parintziĭ lor pin multzime mi s’aŭ ratacit scrisorile.

ratací (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ratacésc imperf. 3 sg. rataceá; conj. prez. 3 sa rataceásca

ratací vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ratacésc imperf. 3 sg. rataceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. rataceásca

RATACÍ vb. 1. a greshi a incurca a pierde. (A ~ poteca.) 2. a greshi (inv.) a sminti. (A ~ drumul spre casa.) 3. a se pierde (reg.) a se zahatui a se zarasti. (Sa ~ in padure.) 4. v. razletzi. 5. v. pierde. 6. v. hoinari. 7. v. hoinari.

RATACÍ vb. v. aciua cuibari oploshi pripashi.

RATACI vb. 1. a incurca a pierde. (A ~ poteca.) 2. a greshi (inv.) a sminti. (A ~ drumul spre casa.) 3. a se pierde (reg.) a se zahatui a se zarasti. (Sa ~ in padure.) 4. a se pierde a se razletzi a se razni. (Oaia sa ~ de turma.) 5. a pierde (reg.) a prapadi. (A ~ un obiect.) 6. a hoinari a pribegi a vagabonda (prin Mold.) a badadai a horhai. (~ din loc in loc.) 7. a colinda a cutreiera a hoinari a peregrina a umbla a vagabonda (livr.) a flana. (Pe unde na ~ ?) erata

rataci vb. v. ACIUA. CUIBARI. OPLOSHI. PRIPASHI.

ratací (ratacésc ratacít) vb. 1. A pierde; a razletzi. 2. A greshi drumul a se abate din cale. 3. A instraina a aliena. 4. A hoinari a vagabonda. Origine indoielnica dar probabil expresiva cum o arata suf. ci. Trebuie sa tzina de familia expresiva a lui racan cf. ratacanie. Der. din lat. errātĭcus (Pushcariu 1450; REW 2905; Tiktin; Candrea) sau *errātĭcāre (Pushcariu Dimin. 141) este neconvingatoare. Der. rataceala s. f. (pierdere a drumului); ratacitor adj. (hoinar pribeag).