ratací (ratacésc ratacít) vb. 1. A pierde; a razletzi. 2. A greshi drumul a se abate din cale. 3. A instraina a aliena. 4. A hoinari a vagabonda. Origine indoielnica dar probabil expresiva cum o arata suf. ci. Trebuie sa tzina de familia expresiva a lui racan cf. ratacanie. Der. din lat. errātĭcus (Pushcariu 1450; REW 2905; Tiktin; Candrea) sau *errātĭcāre (Pushcariu Dimin. 141) este neconvingatoare. Der. rataceala s. f. (pierdere a drumului); ratacitor adj. (hoinar pribeag).