ÍTZA itze s. f. Dispozitiv la razboiul de tzesut format dintro rama dreptunghiulara care sunt fixate sarme sau sfori paralele prin ochiurile carora trec firele de urzeala pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv. ◊ Expr. A (i se) incurca (cuiva) itzele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situatzia. A (se) descurca itzele = a (se) lamuri o situatzie. Lat. licia (pl. lui licium).

itza¹ sf [At: (a. 1783) URICARIUL XXI 268/20 / Pl: itze / E: ml licia (pll licium)] 1 (Lpl) Fire de lana rasucita sau bumbac rasucit pentru urzit sau mai rar pentru impletit cu andreaua. 2 (Pex; lpl) Fire nevedite ashezate vertical astfel incat tzesatoarea sa poata sa le schimbe locul cu ajutorul iepelor (18) care le face sa urce shi sa coboare alternativ pentru a trece prin ele suveica cu firul de batatura. 3 Dispozitiv la razboiul de tzesut format dintro rama dreptunghiulara care sunt fixate sarme sau sfori paralele prin ochiurile carora trec firele de urzeala pentru formarea rosturilor. 4 (Pex) Fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din itza (3). 5 (Fig) Fir din plasa tzesuta de un paianjen. 6 (Pfm; ie) A incurca cuiva itzele A strica planurile cuiva. 7 (Pfm; iae) A produce confuzie. 8 (Pfm; iae) A complica lucrurile. 9 (Pfm; ie) A se incurca itzele Se foloseshte atunci cand o problema se complica. 10 (Pfm; ie) A descurca itzele A rezolva o problema complicata. 11 (Pop; ie) A fi in patru itze A fi beat. 12 (Iae) A fi strans legat afectiv de cineva. 13 (Reg; ic) Itze de lemn Fibre de lemn cu care se coase ceva.

ÍTZA itze s. f. Dispozitiv la razboiul de tzesut format dintro rama dreptunghiulara care sunt fixate sarme sau sfori paralele prin ochiurile carora trec firele de urzeala pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv. ◊ Expr. A (i se) incurca (cuiva) itzele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situatzia. A (se) descurca itzele = a (se) lamuri o situatzie. Lat. licia (pl. lui licium).

ÍTZA itze s. f. (Mai ales la pl.) Dispozitiv format din rame care sustzin o serie de fire ashezate vertical unele linga altele prin ochii carora se trec firele de urzeala la razboiul de tzesut pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochi care fac parte din acest dispozitiv. O itza se ridica shi altan jos se lasa Iar stativan lovire da glas scirtziitor. BELDICEANU P. 68. Minilei reci shi tremurinde pare k pierduse indeminatica lor agerime... nici undrelele nu mai shtiau sapuce itzele impletecite. ODOBESCU S. I 130. Cit e soare Toamna mindra tzesatoare Pune furcan briul ei K sa toarca shi sa tzese Pinza latan itze dese. ALECSANDRI P. A. 156. ◊ Expr. A (i se) incurca (cuiva) itzele = a (i se) strica planul (cuiva) a (se) complica lucrurile. Are dreptate. Sa mai muncesc inca o zi. Sa vedem. De ce sa incurc itzele? PREDA I. 14. Voi cu bolboroseala voastra numai ne incurcatzi itzele. CONTEMPORANUL IV 507. A descurca itzele = a lamuri o chestiune ◊ Fig. Acum cind itzele ei stringeau bine pe ciung a inceput sa se teama de furia ocnashului. POPA V. 311. ♦ Fig. Fir de paianjen. Un paianjen ceshi urzea in ticna itzele sale. ODOBESCU S. I 83.

ÍTZA ítze f. mai ales la pl. 1) Dispozitiv la razboiul de tzesut constand din doua vergele intre care sunt ashezate vertical unele dupa altele cocletzele prin ochiurile carora se trec firele de urzeala pentru formarea rostului. 2) Fiecare din firele cu ochiuri folosite la acest dispozitiv. ◊ A (i se) incurca itzele cuiva a (i se) strica cuiva planurile. A (i se) descurca itzele a clarifica situatzia; a lamuri lucrurile. /<lat. licia

itza f. pl. 1. fire de urzitura: prin itze se trece urzeala panzei; 2. prin analogie: paiajenii ceshi urzia itzele OD.; 3. fig. plan: a incurca itzele cuiva. [Lat. LICIA].

ítza f. pl. e (d. lat. licia pl. d. licium firu urzeliĭ; it. liccio sp. lizo d. licium; pv. lissa fr. lice shi lisse d. licia). Fir de urzeala la pinza. Fir de sfoara saŭ de funie: aceasta funie e in patru itze. Partea de sus a razboĭuluĭ shi care sustzine itzele. Fig. A se incurca itzele a se incurca o afacere a deveni maĭ grea. A incurca cuĭva itzele aĭ turbura afacerile. Tiktin luinduse dupa o strigatura izolata (la mijlocu itzuluĭ intra capu mitzuluĭ) zice k nu exista sing. itza!!! De la itz pluralu ar fi maĭ degraba itzurĭ fiindcaĭ monosilab) k spritz shi sughitz.

ítza s. f. g.d. art. ítzei; pl. ítze

ítza s. f. g.d. art. ítzei; pl. ítze

itza (ítze) s. f. Fiecare din fierele care alcatuiesc urzeala la razboiul de tzesut. Mr. megl. l’itza. Lat. licia (Pushcariu 906; CandreaDens. 899; REW 5020; DAR) cf. it. licicio prov. lissa fr. lice lisse sp. lizo port. liço. Der. itzar s. m. (sul de urzeala; pl. pantaloni tipici din postav alb). Legatura acestui ultim cuvint cu itze nu este clara; cf. cioareci.

ítza¹ itze s.f. Partea razboiului de tzesut prin care se trag firele la urzitura: „Itzele sunt facute din tort de canepa din bumbac sau din lana; servesc pentru rostatul panzei; sunt mishcatoare in sus shi in jos cu ajutorul ponojilor purtatzi de apasarea piciorului” (Barlea 1924 II: 469): „Catzi or mana gashtile / Tatz or trage itzele” (Memoria 2001: 100). Lat. licia „urzeala fir” (SHaineanu Scriban; Pushcariu CDDE DA cf. DER; DEX MDA).

ítza² itze s.f. (pop.) Vitza neam: „Itza me cu itza ta / SHohan nui deasemenea” (TZiplea 1906: 470). Din vitza (< lat. *vitea) prin palatalizarea lui v + i > y > i.

ítza¹ e s.f. Partea razboiului de tzesut prin care se trag firele la urzitura: „Itzele sunt facute din tort de canepa din bumbac sau din lana; servesc pentru rostatul panzei; sunt mishcatoare in sus shi in jos cu ajutorul ponojilor purtatzi de apasarea piciorului” (Barlea 1924 II: 469): „Catzi or mana gashtile / Tatz or trage itzele” (Memoria 2001: 100). Lat. licia „urzeala fir”.

ítza² e s.f. (pop.) Vitza neam: „Itza me cu itza ta / SHohan nui deasemenea” (TZiplea 1906: 470). Din vitza (< lat. *vitea) prin palatalizarea lui v + i > i.

a incurca itzele expr. a complica lucrurile.