ÍTZA ítze f. mai ales la pl. 1) Dispozitiv la razboiul de tzesut constand din doua vergele intre care sunt ashezate vertical unele dupa altele cocletzele prin ochiurile carora se trec firele de urzeala pentru formarea rostului. 2) Fiecare din firele cu ochiuri folosite la acest dispozitiv. ◊ A (i se) incurca itzele cuiva a (i se) strica cuiva planurile. A (i se) descurca itzele a clarifica situatzia; a lamuri lucrurile. /<lat. licia