INCURCÁ incúrc vb. I. I. Tranz. 1. A incalci fire atza etc. a le face noduri astfel incat sa nu se mai poata descurca ushor. ♦ (Pop.) A calca in picioare fanetzele semanaturile. 2. A schimba mereu drumul directzia pentru a ingreuia o urmarire pentru ashi pierde urma. ♦ Refl. shi tranz. A (se) rataci. II. 1. Tranz. A stingheri pe cineva la mers a ingreuia mersul cuiva. ♦ Refl. A se impiedica din mers. ♦ A opri de la o actziune a stanjeni. ◊ Expr. A incurca locul (sau lumea zilele etc.) = a stanjeni pe cei din jur. (Refl.; fam.) A i se incurca limba = a i se impletici limba (din cauza bauturii a unei emotzii etc.). ◊ Compus: incurcalume s. m. invar. = om care incurca pe altzii care nu este bun de nimic. 2. Tranz. shi refl. A face (pe cineva) sashi piarda sau ashi pierde shirul ideilor; a (se) zapaci. ◊ Expr. (Se) incurca lucrurile = (se) creeaza o situatzie complicata confuza. (Tranz.) A incurca vorba = a vorbi confuz pentru a ascunde adevarul. (Tranz.) A o incurca = a crea (intentzionat) o situatzie confuza; a face un lucru de mantuiala; a nu fi clar in ce spune. 3. Tranz. shi refl. Fig. A (se) prinde in mreje. ♦ Refl. A se angaja intro afacere din care nu mai poate ieshi (decat cu greutate). 4. Refl. Fig. A pierde vremea; a zabovi a intarzia (mai ales la petreceri). Probabil lat. *incolicare (< colus „caier fir”).