AMETZÍ ametzesc vb. IV. 1. Intranz. shi tranz. A fi cuprins sau a aduce in stare de ametzeala; fig. a (se) zapaci (2). 2. Refl. shi tranz. A (se) imbata (ushor). Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).

ametzi [At: DOSOFTEI V. S. 145/2 / Pzi: ~tzesc (Trs) amet V: (reg) amotzi amatzi / E: lat* armattire] 12 vtr (A face sashi piarda sau) ashi pierde (pentru un moment) claritatea cunoshtintzei astfel incat sa i se para k totul se invarteshte in jur Si: a (se) zapaci a (se) nauci. 34 vtr (Fig) A scoate (sau ashi ieshi) din mintzi Si: a (se) zapaci. 5 vt (Pfm; ie) A ~ capul cuiva cu vorbe A vorbi mult shi repede pentru a convinge pe cineva. 6 vt (Pfm; ie) A o ~ A actziona incomplet shi superficial lasand impresia k duce lucrul pana la capat Si: a o incurca. 78 vtr A (se) imbata. 910 vtr (Fig) A (se) inshela. corectata

AMETZÍ ametzesc vb. IV. 1. Intranz. shi tranz. A fi cuprins sau a aduce in stare de ametzeala; fig. a (se) zapaci. 2. Refl. shi tranz. A (se) imbata (ushor). Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).

AMETZÍ ametzesc vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de ametzeala ashi pierde echilibrul. El fugea asha de repede cit biata fata ametzea nu alta. SBIERA P. 313. Ia asha am ametzit shi eu stapine cind miai dat cu friul in cap. CREANGA P. 196. Of! of! am ramas iar cu piatran casa. Of!... ametzesc... leshin. ALECSANDRI T. I 49. ◊ Tranz. Na! una! Lam ametzit... Sai mai dau vreo citeva [lovituri]. ALECSANDRI T. I 450. 2. Intranz. Fig. A se zapaci ashi pierde capul (din cauza unei emotzii sau a unei impresii puternice). Vai de mine shi de mine Iliutza ametzisem de spaima shi am pus de doua ori zahar. SADOVEANU N. F. 162. Baba atunci a ametzit de bucurie. CREANGA P. 79. ◊ Refl. Se ametzi shi se fistici tind se vazu incongiurat de o multzime de lume. ISPIRESCU L. 136. ◊ Tranz. Vorbele lui atita i ametzise incit de spaima... se pierdusera cu totul. ISPIRESCU L. 294. ◊ Tranz. A scoate din mintzi. Deacum te tzine Sametzeshti bine Pe cioclovine (= ciocoi). ALECSANDRI T. 920. Ori la tine ea priveshte Cu vedereal ametzeshte. SEVASTOS C. 172. ◊ Tranz. A aduce intro stare de extaz de incintare. O sperantza de o dureroasa dulceatza desharta dar singura i ametzea sufletul. EMINESCU N. 74. 3. Intranz. shi refl. A se imbata a se chercheli. Au baut sau ametzit shi acum horaiesc in podul morii. SADOVEANU O. VI 12. ◊ Tranz. Ipate le da de baut pina le ametzeshte pe amindoua. CREANGA P. 173.

AMETZÍ ametzesc vb. IV. 1. Intranz. shi tranz. A fi cuprins sau a aduce in stare de ametzeala; fig. a (se) zapaci. 2. Refl. shi tranz. A (se) imbata. Lat. *ammattire (< mattus „beat”).

A AMETZÍ ~ésc 1. tranz. 1) A face sa fie cuprins de ametzeala. 2) A face sa se ametzeasca. 2. intranz. 1) A fi cuprins de ametzeala. 2) fig. A deveni buimatic; a se nauci; a se buimaci; a se ului; a se zapaci; a se pierde. /<lat. ammattire

A SE AMETZÍ ma ~ésc intranz. A se imbata ushor; a se chercheli. /<lat. ammattire

ametzì v. 1. a se pierde cu firea; 2. a pricinui sau a avea ametzeala; 3. a imbata. [Tr. améte = lat. (SENSUS) AMMITTERE].

amét etzít V. ametzesc.

ametzésc v. tr. (orig. nesht. Cp. cu lat. amittere a trimete a da drumu a perde shi vgr. methýo ma imbat. In Ban. shi Hátzeg amet ametzi amete sa ameatza. La Polizu amatzesc. La SHincai 2 291 amotzesc poate fi o gresh. de citire ild. amagesc). Am ametzeala: invirtinduma am ametzit. Ma cam imbat: bind vin am ametzit. Fig. Imĭ perd cumpatu: a ametzit de atita onoare. V. tr. Cauzez ametzelĭ (pr. shi fig.): vinu baniĭ laŭ ametzit. V. refl. Ma cam imbat (pr. shi fig.): m’am ametzit de atita vin. SHi amitzesc (Acad.).

ametzí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ametzésc imperf. 3 sg. ametzeá; conj. prez. 3 sa ametzeásca

ametzí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ametzésc imperf. 3 sg. ametzeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ametzeásca

ametzesc tzeasca 3 conj. tzeam 1 imp.

AMETZÍ vb. 1. v. buimaci. 2. v. imbata.

AMETZI vb. 1. a (se) buimaci a (se) nauci a (se) zapaci (pop.) a (se) biigui a (se) ului (reg.) a (se) habauci a (se) uimaci (Mold. Bucov. shi Transilv.) a (se) tehui (inv.) a (se) cebalui. (Somnul la ~.) 2. a (se) chercheli a (se) imbata a (se) turmenta (livr.) a (se) griza (pop.) a (se) turlaci (prin Transilv.) a (se) amnari (Mold.) a (se) chefalui (Transilv. shi Ban.) a (se) shumeni (fam.) a (se) invinosha a (se) matosi (fam. fig.) a (se) afuma a (se) aghesmui a (se) cali a (se) ciupi a (se) cirpi a (se) magnetiza a (se) pili a (se) sfintzi a (se) tamiia a (se) trasni a (se) turti (rar fig.) a (se) tirnosi a (se) turci (reg. fig.) a (se) flecui a (se) otzeli (arg.) a (se) mahi a (se) matoli. (Sa cam ~ cu rachiu.)

A (se) ametzi ≠ a (se) dezmetzi a (se) dezmetici

ametzí (tzésc ít) vb. 1. a se zapaci. 2. Ashi pierde capul. 3. A se imbata (ushor) a se chercheli. 4. (Fam.) A face ceva de mintuiala a da rasol. Lat. *ammatteāre de la *mattea „batz par”; cf. it. ammazare „a omori” sp. mazar port. maçar. Sensul primar a fost „a lovi a bate pina la pierderea cunoshtintzei” de unde mai tirziu in it. „a omori” shi in rom. „a lasa a ramine fara cunoshtintza”. Schimbarea de conjug. este fireasca la vb. incoative. Dupa Pushcariu ZRPh. XXXII 717 shi DAR din lat. *ammatῑre de la *mattus de unde it. matto „nebun” ammattire „a innebuni” (cf. REW 5401 shi 5428); insa in rom. nu este atestat *mattus in timp ce *mattea sa pastrat cf. maciuca; in plus evolutzia semantica pare mai convingatoare. Hasdeu 1062 se gindea la ammitĕre cf. Densusianu Rom.XXXIII 273; iar Körting 591 la *amentio imposibil din punct de vedere fonetic. Der. ametzeala s. f. (zapaceala vertij tulburare; Arg. plictiseala lucru searbad); ametzitor adj. (care provoaca ametzeala).