zapaci [At: HELIADE L. B. II 143/11 / V: (ivr) zaba~ / Pzi: ~acesc / E: vsl ◊ запаци cf srb pačiti „a innora” sv pačiti „a denatura a desfigura” zapačiti „a face grimase”] 12 vtr A face sa piarda (sau ashi pierde) (temporar) judecata limpede normala in fatza unei situatzii neashteptate dificile confuze din cauza unei emotzii a unei boli etc. Si: a (se) buimaci (12) a (se) dezorienta (56) a (se) nauci a (se) tulbura (irg) a (se) zanatici (12) a se zaticni (11) (reg) a (se) zabluzi (12) a (se) zabauci (12) a (se) zabuni (12) a zahizi a se zarghi (2) a zalisi a zaushi a zulumi. 34 vtr (Fam) Ashi pierde (sau a face sashi piarda) cumpatul in fatza unei situatzii neashteptate Si: a (se) fastaci (1) a (se) intimida a (se) incurca (reg) a (se) ingaimaci a (se) ratuli (1) a (se) teshmani a (se) ului a se zagrai (3) a (se) zaghiri. 5 vt (Fam; c. i. obiecte) A ravashi.

zapaci vb. IV. 1 tr. refl. Ashi pierde sau a face sashi piarda facultatea de a judeca clar in fatza unei situatzii neashteptate dificile confuze etc.; a (se) tulbura la minte a (se) nauci a (se) buimaci; (inv. reg.) a se zanataci a se zaticni. Il cam zapacise orashul acesta mare (VLAH.). 2 tr. refl. (fam.) Ashi pierde sau a face sashi piarda cumpatul; a (se) fistici a (se) intimida a (se) incurca. Danutz se zapacise (TEOD.). 3 tr. A strica ordinea a ravashi a deranja. Ce tzia venit... sami zapaceshti hirtiile? (BAR.). 4 tr. (fam.; compl. indica obiecte) A rataci a pierde. SHia zapacit ochelarii. • prez.ind. esc. /etimol. nec.

ZAPACÍ zapacesc vb. IV. Tranz. 1. A tulbura mintea cuiva al face sashi piarda capul; a nauci a buimaci a ametzi. Citeva zile la inceput il cam zapacise orashul acesta mare in care el venise pentru intiia oara. VLAHUTZA O. A. 96. Comisarul potrivise insa lucrurile astfel k ei sa soseascan padure penserate shi astal zapacea pe Dutzu. SLAVICI O. I 368. Stralucirea hainelor lui Fat Frumos pina intratita orbise shi zapacise pe vrajmash de nu mai shtiau oshtile unde se afla. ISPIRESCU L. 156. ◊ Refl. Moshul se zapaci cu totul la auzul vorbelor. Statu in loc shi parca nui venea sa creada. DUNAREANU CH. 11. SHi ea mergind spre Viorel De mina cind a prinso el Roshind sa zapacit de drag. COSHBUC P. I 57. 2. (Familiar) A incurca a ravashi. Ei acum ce tzia venit sami rascoleshti dosarele sami zapaceshti hirtiile? BARANGA I. 162.

ZAPACÍ zapacesc vb. IV. Tranz. shi refl. 1. A (se) tulbura la minte a (se) nauci a (se) buimaci. 2. (Fam.) A (se) fastaci a (se) incurca. ♦ Tranz. A ravashi.

A ZAPACÍ ~ésc tranz. 1) A face sa se zapaceasca. 2) (lucruri) A intoarce pe o parte shi pe alta imprashtiind incalcind amestecand (pentru a gasi ceva); a rascoli. /Orig. nec.

A SE ZAPACÍ ma ~ésc intranz. 1) Ashi pierde facultatea de a judeca normal; ashi ieshi din mintzi; a se sminti; a se scranti; a se zaluzi; a se tzicni; a innebuni. 2) A deveni buimac; a nu mai shti de sine; a se nauci; a se buimaci; a se ului; a se pierde. 3) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (neshtiind cum sa procedeze in situatzia creata); a se fastaci; a se incurca. /Orig. nec.

zapacì v. 1. a incurca rau; 2. a pierde capul. [Cf. pol. ZAPODZIAC a rataci].

zapacésc v. tr. (slav compus k shi opacesc). Naucesc turbur: a zapaci un copil pin intrebarĭ. Ratacesc ravashesc: a zapaci nishte scrisorĭ. V. refl. Se zapacise de bucurie.

zapací (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. zapacésc imperf. 3 sg. zapaceá; conj. prez. 3 sa zapaceásca

zapací vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. zapacésc imperf. 3 sg. zapaceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. zapaceásca

zapaci (conj. zapaceasca)

ZAPACÍ vb. 1. v. buimaci. 2. v. dezorienta. 3. v. tulbura. 4. v. fastaci. 5. v. incurca. 6. v. deranja.

ZAPACI vb. 1. a (se) ametzi a (se) buimaci a (se) nauci (pop.) a (se) biigui a (se) ului (reg.) a (se) habauci a (se) uimaci (Mold. Bucov. shi Transilv.) a (se) tehui (inv.) a (se) cebalui. (Sa ~ de tot!) 2. a deruta a descumpani a dezorienta a incurca (livr.) a deconcerta. (Vestea auzita la ~.) 3. a (se) tulbura. (Sa ~ cind la vazut.) 4. a se fistici a se intimida a se incurca (reg.) a se teshmeni a se ului (Transilv.) a se ingaimaci (Olt. Munt. shi Transilv.) a se ratuti (fig.) a se pierde. (Ce teai ~ asha in fatza lor?) 5. a incurca (prin Transilv.) a mitroshi. (A ~ ceva.) 6. a deranja a rascoli a ravashi (reg.) a rantui a rostopoli. (De ce miai ~ hirtiile?)

A se zapaci ≠ a se dezmetici

A zapaci ≠ a dezmetici

ZAPACÍ zapacesc vb. IV. ~ (prob. din sl. zapačiti = a roti a invarti; sau onom. zap + suf. ci)

zapací (césc ít) vb. A nauci a buimaci a ametzi. Origine incerta. Poate din sl. zapačiti „a face sa se invirtesca” (Densusianu GS IV 390) cf. opaci „a buimaci” sb. pačati se „a se amesteca”; mai probabil este o creatzie expresiva cf. zap cu suf. ci. Legatura cu sl. (za)dĕti (Cihac II 468) sau cu bg. zapacam (Conev 101) este improbabila. Der. zapaceala s. f. (buimaceala); zapauc (var. zabauc) adj. (buimac).

a o zapaci expr. (adol. eufem.) a se masturba.

a zapaci (pe cineva) in bataie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a zapaci de cap (pe cineva) expr. 1. a vorbi continuu confuz shi in contradictoriu. 2. a relua cu insistentza un subiect de discutzie.