ZAPACÍ zapacesc vb. IV. Tranz. 1. A tulbura mintea cuiva al face sashi piarda capul; a nauci a buimaci a ametzi. Citeva zile la inceput il cam zapacise orashul acesta mare in care el venise pentru intiia oara. VLAHUTZA O. A. 96. Comisarul potrivise insa lucrurile astfel k ei sa soseascan padure penserate shi astal zapacea pe Dutzu. SLAVICI O. I 368. Stralucirea hainelor lui Fat Frumos pina intratita orbise shi zapacise pe vrajmash de nu mai shtiau oshtile unde se afla. ISPIRESCU L. 156. ◊ Refl. Moshul se zapaci cu totul la auzul vorbelor. Statu in loc shi parca nui venea sa creada. DUNAREANU CH. 11. SHi ea mergind spre Viorel De mina cind a prinso el Roshind sa zapacit de drag. COSHBUC P. I 57. 2. (Familiar) A incurca a ravashi. Ei acum ce tzia venit sami rascoleshti dosarele sami zapaceshti hirtiile? BARANGA I. 162.