ametzí (tzésc ít) vb. 1. a se zapaci. 2. Ashi pierde capul. 3. A se imbata (ushor) a se chercheli. 4. (Fam.) A face ceva de mintuiala a da rasol. Lat. *ammatteāre de la *mattea „batz par”; cf. it. ammazare „a omori” sp. mazar port. maçar. Sensul primar a fost „a lovi a bate pina la pierderea cunoshtintzei” de unde mai tirziu in it. „a omori” shi in rom. „a lasa a ramine fara cunoshtintza”. Schimbarea de conjug. este fireasca la vb. incoative. Dupa Pushcariu ZRPh. XXXII 717 shi DAR din lat. *ammatῑre de la *mattus de unde it. matto „nebun” ammattire „a innebuni” (cf. REW 5401 shi 5428); insa in rom. nu este atestat *mattus in timp ce *mattea sa pastrat cf. maciuca; in plus evolutzia semantica pare mai convingatoare. Hasdeu 1062 se gindea la ammitĕre cf. Densusianu Rom.XXXIII 273; iar Körting 591 la *amentio imposibil din punct de vedere fonetic. Der. ametzeala s. f. (zapaceala vertij tulburare; Arg. plictiseala lucru searbad); ametzitor adj. (care provoaca ametzeala).