imbinare sf [At: D. ZAMFIRESCU R. 130 / S shi: (inv) inb~ / Pl: ~nari / E: imbina] 1 Unire intrun tot Si: alaturare asamblare asociere imperechere impletire impreunare ingemanare legare (inv) imbinatura (1). 2 (Ccr) Ansamblu rezultat din asocierea mai multor elemente. 3 (Reg; ccr) Loc unde se realizeaza o imbinare (1) Si: (inv) imbinatura (2). 4 (Reg; spc) Loc unde se intalnesc doua vai sau doua rauri. 5 (Teh; inv) Element care uneshte doua sau mai multe piese. 6 (Teh; inv; pex) Portziune unde se imbina (1) doua sau mai multe piese.

IMBINÁRE imbinari s. f. Actziunea de a imbina; unire intrun tot impreunare impletire. Buciu vedea necesitatea imbinarii luptei pentru plan shi calitate printrun efort unic colectiv al tuturor tractorishtilor. MIHALE O. 379. Evenimentele se alungau unele pe altele grave sau glumetze dupa imbinarea cauzelor. D. ZAMFIRESCU R. 130. ♦ Asamblare rigida a elementelor componente ale unui sistem tehnic.

IMBINÁRE ~ari f. 1) v. A IMBINA shi A SE IMBINA. 2) Asamblare a unor elemente componente (in cadrul unui sistem tehnic al unei constructzii etc.). ~ de coltz. 3) Loc unde se imbina doua sau mai multe elemente. /v. a imbina

IMBINÁ imbín vb. I. Tranz. shi refl. A (se) lega a (se) uni a (se) impreuna a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) ingemana. Lat. *imbinare.

imbina [At: GCR II 22/12 / S shi: (inv) inb~ / Pzi: imbin / E: ml *imbinare] 12 vtr A (se) asocia pentru a realiza un tot Si: a (se) alatura a (se) impreuna a (se) ingemana a (se) lega a (se) uni. 3 vr (Pfm; ie) Se ~na ziua cu noaptea Se spune cand incepe sa se faca ziua.

IMBINÁ imbín vb. I. Tranz. shi refl. A (se) lega a (se) uni a (se) impreuna a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) ingemana. Probabil lat. *imbinare.

IMBINÁ imbín vb. I. Tranz. A impreuna a impleti a face sa se lege strins doua sau mai multe elemente (concrete sau abstracte) pentru a obtzine un tot; a uni. Viatza dovedeshte k numai cel ce shtie sa imbine munca practica cu munca de ridicare a nivelului sau ideologic obtzine succese oricare ar fi domeniul in care ishi desfashoara activitatea. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 55. Poporul nostru imbina in munca shi lupta sa pentru pace hotarirea cea mai dirza cu vigilentza cea mai ascutzita impotriva atzitzatorilor la razboi. SCINTEIA 1952 nr. 2524. In prima faza... [Eminescu] ishi imbina intotdeauna sensibilitatea cu imaginile naturii. IBRAILEANU S. 126. ◊ Refl. Fruntea i se incretzi incit sprincenele aproape i se imbinara. CAMILAR N. II 177. Un rasunet tinguios se imbina cit strigatele de veselie. ODOBESCU S. I 184.

A IMBINÁ imbín tranz. (elemente concrete sau abstracte) A face sa se imbine; a impreuna; a contopi. ~ munca cu odihna. /<lat. imbinare

A SE IMBINÁ pers. 3 se imbína intranz. (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni formand un tot organic; a se impreuna; a se contopi; a se confunda. /<lat. imbinare

imbinà v. a impreuna doua lucruri prin capataiele lor: a uni laolalta sprancene imbinate. [Lat. *IMBINARE cf. COMBINARE)].

imbín a á v. tr. (lat. *imbino binare d. bini cite doĭ. V. dezbin 2 combin). Unesc doŭa lucrurĭ la capetele lor.

imbináre s. f. g.d. art. imbinắrii; pl. imbinắri

imbináre s. f. g.d. art. imbinarii; pl. imbinari

imbiná (a ~) vb. ind. prez. 3 imbína

imbiná vb. ind. prez. 1 sg. imbín 3 sg. shi pl. imbína

IMBINÁRE s. 1. v. asamblare. 2. incheiere prindere unire. (~ celor doua capete ale barnei.) 3. combinare combinatzie impreunare ingemanare unire. (O ~ de elemente.) 4. impletire unire (fig.) conjugare. (~ armonioasa a unor preocupari.)

IMBINARE s. 1. asamblare fixare impreunare montaj montare reunire unire. (~ elementelor unui sistem.) 2. prindere unire. (~ celor doua capete ale birnei.) 3. combinare combinatzie impreunare ingemanare unire. (O ~ de elemente.) 4. impletire unire (fig.) conjugare. (~ armonioasa a unor preocupari.)

IMBINÁ vb. 1. v. asambla. 2. a incheia a prinde a uni. (A ~ capetele barnelor.) 3. v. imbuca. 4. a (se) combina a (se) impreuna a (se) ingemana a (se) uni. (Cum se ~ aceste elemente?) 5. v. uni. 6. a (se) impleti a (se) uni (fig.) a (se) conjuga. (A ~ in mod armonios diverse preocupari.)

IMBINA vb. 1. a asambla a fixa a impreuna a monta a reuni a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a incheia a prinde a uni. (A ~ capetele birnelor.) 3. (Ban. shi Transilv.) a (se) pasali. (A ~ marginile a doua scinduri.) 4. a (se) combina a (se) impreuna a (se) ingemana a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 5. a (se) impreuna a (se) lega a (se) reuni a (se) uni. (A ~ elementele intrun tot.) 6. a (se) impleti a (se) uni (fig.) a (se) conjuga. (A ~ in mod armonios diverse preocupari.)

A (se) imbina ≠ a (se) dezbina a (se) separa

A imbina ≠ a dezuni

imbiná (imbín imbinát) vb. A potrivi a uni a combina doua partzi ale unui obiect sau doua obiecte diferite. Var. inghina. Lat. *bināti de unde mr. binats „gemeni” cf. it. binati „gemeni” binare „a nashte gemeni”. Rezultatul rom. *binatzi f. *binatze pare sa fi fost considerat adj. verbal shi incrucishat cu ingemanat a carui corespondentza semantica e perfecta. Este de asemenea posibil sa se plece direct de la un lat. *bināre refacut pe baza lui *bināti cf. it. binare friul. imbiná „a uni”. In general se considera der. de la un lat. *imbināre de la bini „duplicate” (Lexiconul de la Buda; Pushcariu 778; CandreaDens. 823; REW 4280). DAR shi Graur BL V 101 resping aceasta ipoteza bazinduse pe prioritatea care nu este certa a var. inghina shi pe prezentza lui desghina vb. (a despartzi a inlatura; a crapa a despica; a invrajbi) mr. dizgl’ina cu var. desbina care se considera un hiperurbanism. Astfel pe cind Densusianu Hlr. 288; Densusianu Filologie 447; shi REW 4280 pleaca de la lat. *imbinare CandreaDens. 482 pleaca de la *disglutinare prin intermediul lui desghina shi Giuglea Dacor. III 621 de la *disglināre < gr. γλίvη „coada”; Philippide II 640 presupune un lat. *disbināre shi DAR o legatura intre aceste cuvinte shi ghin ghionoi. Explicarea lui imbina pe baza lui desbina < desghina nu este posibila. Der. cu des nu poate fi valabila daca lipseshte vb. simplu (deslega desprinde) sau der. cu in (deschide cf. inchide; desfunda cf. infunda); iar cind des provine de la un der. romanic ideea de „separatzie” sa pierdut complet (cf. desfata desmierda); astfel incit pentru desbina mai intii trebuie sa fi existat un *bina sau imbina. Ideea prioritatzii cronologice a lui desghina fatza de desbina se explica prin prezentza mr. dizgl’ina a carui origine nu o cunoashtem. Pentru lat. bināti cf. Pushcariu ZRPh. XXIX shi REW 1109. V. shi Philippide Principii 108 care il der. pe imbina din lat. inguen. Der. neimbinat adj. (separat); inghinarat (var. inghinorat) adj. (imbinat).

IMBINÁRE s. f. (< imbiná cf. lat. *imbinare): unire intrun tot impreunare sau asociere de elemente lingvistice. Termen folosit in sintagmele imbinare de cuvinte shi imbinare de propozitzii. ◊ ~ frazeológica: combinare stabila de cuvinte existenta deja in limba consacrata de uz simtzita k unitate distincta prin sudura componentelor sale in cadrul careia elementele constitutive ishi pastreaza independentza semantica sensul propriu fapt care permite disocierea sht transpunerea ei intro alta limba k de exemplu rasarit de soare cules de vie etc. Ea evoca in general o singura idee exprima o notziune unica intocmai cum exprima cuvantul cu care se aseamana din acest punct de vedere shi caruia i este echivalent potentzial. ◊ ~ libera de cuvinte: combinatzie accidentala de cuvinte in procesul comunicarii neconsacrata de uz negramaticalizata k de exemplu intrecerea sportivilor trecerea timpului etc.

OMNE TULIT PUNCTUM QUI MISCUIT UTILE DULCI (lat.) cine imbina utilul cu frumosul intruneshte sufragiile tuturor Horatziu „Ars poetica” 343. Acesta este pentru poet criteriul maiestriei artistice.