UNÍRE uniri s. f. Actziunea de a (se) uni³ shi rezultatul ei. ♦ Casatorie. V. uni³.

unire sf [At: EUSTATIEVICI GR. RUM. 28^v/1 / Pl: ~ri / E: uni³] 1 Contopire intrun singur tot Si: (inv) obshtire (inv) linie¹. 2 Aliantza in vederea unui scop comun. 3 (Pex) Acord de idei intre persoane Si: (inv) uniciune (2). 4 (Olt; ie) A fi totzi la o ~ A fi unitzi. 5 (Olt; ie) A fi de ~ A se intzelege unul cu altul. 6 (Olt; iae) A se obishnui unul cu altul. 7 Stabilire a unei legaturi de casatorie Si: (pop) insotzire. 89 (Iljv) Intro ~ (sau in ~) (Care este) de comun acord Si: impreuna.

UNÍRE uniri s. f. Actziunea de a (se) uni shi rezultatul ei. ♦ Casatorie. V. uni³.

UNÍRE uniri s. f. Actziunea de a (se) uni shi rezultatul ei. Sa mai glumim... dar sa mergem intro unire. SADOVEANU P. M. 132. Sa facem sfinta unire adeca infratzirea dorita de stramoshii noshtri. CREANGA A. 162. Vino sa te prinzi cu mine SHi la viatza cu unire SHi la moarte cunfratzire. ALECSANDRI P. A. 104. Sa luminam poporul sal facem sa simta trebuintza unirii daca vrem sa facem o revolutzie adevarat democratica. BALCESCU O. I 327. ♦ Casatorie. Maicasa e contra unei asemenea uniri dar copila e gata sa urmeze oriunde in lume pe cel care il adora. SADOVEANU E. 237.

unire f. 1. actziunea de a (se) uni; 2. in special contopirea administrativa a Principatelor Romane intr’un singur Stat pus sub suveranitatea Portzii shi sub garantzia colectiva a Puterilor europene (conform Conventziunii din Paris dela 1858).

uníre f. Actziunea de a saŭ de a se uni. Concordie: a trai in unire. Uniunea Moldoveĭ cu TZara Romaneasca (1859): hora Uniriĭ.

uníre s. f. g.d. art. unírii; pl. uníri

uníre s. f. g.d. art. unírii; pl. uníri

UNÍRE s. 1. v. asamblare. 2. v. imbinare. 3. imbinare prindere. (~ celor doua capete ale barnei.) 4. (LINGV. BIOL. TEHN.) aglutinare alipire lipire reunire sudare. (Proces de ~ a doua cuvinte; ~ a unor microorganisme.) 5. v. unificare. 6. v. fuzionare. 7. v. jonctziune. 8. v. casatorie. 9. imbinare impletire (fig.) conjugare. (~ armonioasa a unor preocupari.) 10. v. armonie. 11. (inv.) uniciune. (O stransa ~ exista intre ei.)

UNIRE s. 1. asamblare fixare imbinare impreunare montaj montare reunire. (~ elementelor unui sistem.) 2. combinare combinatzie imbinare impreunare ingemanare. (O ~ de elemente.) 3. imbinare prindere. (~ celor doua capete ale birnei.) 4. (LINGV. BIOL. TEHN.) aglutinare alipire lipire reunire sudare. (Proces de ~ a doua cuvinte; ~ a unor microorganisme.) 5. reunire unificare. (~ tuturor provinciilor.) 6. contopire fuzionare fuziune. (~ unor organizatzii.) 7. impreunare jonctziune. (~ a doua unitatzi militare.) 8. casatorie (pop.) insotzire luare. (Dupa ~ lor...) 9. imbinare impletire (fig.) conjugare. (~ armonioasa a unor preocupari.) 10. acord armonie impaciuire intzelegere pace (livr.) concert concordie (pop.) potriveala. (~ ce domnea intre ei.) 11. (inv.) uniciune. (O strinsa ~ exista intre ei.)

Unire ≠ dezbinare separare

UNIRE. Subst. Unire impreunare imbinare combinare combinatzie; legatura (fig.) conexiune conexitate jonctziune sudura (fig.); contopire fuziune fuzionare; alaturare alipire lipire lipit adeziune aderare raliere; coalizare aliantza asociere. Colaborare cooperare. Solidaritate coeziune (fig.); fratzie fratzietate (inv.) prietenie. Adj. Unit impreunat imbinat; conex; alaturat alipit lipit; asociat. Solidar; fratzesc. Vb. A (se) uni a (se) reuni a (se) impreuna a (se) imbina a (se) combina a (se) suda (fig.) a (se) lega a conexa a conecta a ralia a jonctziona; a (se) contopi a fuziona; a (se) alatura a (se) coaliza a (se) asocia a (se) alipi a (se) lipi. A (se) solidariza a (se) infratzi a (se) imprieteni. V. adunare apropiere colectivism grup legatura prietenie relatzie sociabilitate structura uniune.

LINIUTZA DE UNIRE SHI DE DESPARTZIRE s. f.: v. cratima.