unire sf [At: EUSTATIEVICI GR. RUM. 28^v/1 / Pl: ~ri / E: uni³] 1 Contopire intrun singur tot Si: (inv) obshtire (inv) linie¹. 2 Aliantza in vederea unui scop comun. 3 (Pex) Acord de idei intre persoane Si: (inv) uniciune (2). 4 (Olt; ie) A fi totzi la o ~ A fi unitzi. 5 (Olt; ie) A fi de ~ A se intzelege unul cu altul. 6 (Olt; iae) A se obishnui unul cu altul. 7 Stabilire a unei legaturi de casatorie Si: (pop) insotzire. 89 (Iljv) Intro ~ (sau in ~) (Care este) de comun acord Si: impreuna.