DEZBINÁ dezbín vb. I. 1. Tranz. shi refl. recipr. A face sa nu se mai intzeleaga sa se dushmaneasca sau a nu se mai intzelege intre ei a se dushmani; a (se) invrajbi. 2. Refl. (Rar) A se desface a se separa a se rupe (de undeva). Lat. disglut(i)nare (dupa imbina).

dezbiná [At: IACOV SYN. 39^v/3 / V: (irg) dejediná dejghiná dezciná dezdiná ~zghi~ dizgina / S shi: (inv) desb~ / S shi: (inv) desb~ / Pzi: dezbín / E: ml disglut(i)nare cf dez + (im)bina] 12 vtr (Rar) A (se) desprinde de undeva Si: a (se) desface a (se) rupe a (se) separa. 34 vtrr (Fig) A face sa nu se mai intzeleaga sau a nu se mai intzelege intre ei Si: a (se) despartzi a (se) dushmani a (se) invrajbi. 5 vr (Olt; fig) A munci din greu. 6 vr (Reg; d. membrele inferioare la om sau cele posterioare la animale) A ieshi din articulatzia sholdului. 7 vr (Reg; d. picioare) A se departa foarte tare Si: (pop) a (se) craci. modificata

DEZBINÁ dezbín vb. I. 1. Tranz. shi refl. recipr. A face sa nu se mai intzeleaga sa se dushmaneasca sau a nu se mai intzelege intre ei a se dushmani; a (se) invrajbi. 2. Refl. (Rar) A se desface a se separa a se rupe (de undeva). Din lat. disglut[i]nare (refacut dupa imbina).

DEZBINÁ dezbín vb. I. 1. Tranz. (In opozitzie cu uni sau infratzi) A face sa se desparta sa se dushmaneasca; a invrajbi a produce discordie; a indeparta pe unul de altul a razletzi. De nu sar fi prigonit intre dinshii dezbinatzi toata vremea ar fi putut inca dura o casa puternica shi vestita. M. I. CARAGIALE C. 49. Tot ceea ce dezbina o natzie sint clasele shi privilegiul. BOLLIAC O. 264. 2. Refl. (Rar) A se desface a se separa a se despartzi a se despica. Acolo un crac de munte se dezbina cu pornire Pravalinduse cu vuiet in talazul razvratit. NEGRUZZI S. II 6.

A DEZBINÁ dezbín tranz. A face sa se dezbine. /<lat. disglut[i]nare

A SE DEZBINÁ ma dezbín intranz. 1) (despre doua sau mai multe persoane) A trai in vrajba; a se afla in relatzii de dushmanie; a se vrajmashi; a se invrajbi; a se uri. 2) (despre comunitatzi) Ashi pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega. 3) (despre crengi) A se desprinde de tulpina sau de alta creanga (fara a cadea). /<lat. disglut[i]nare

desbinà (desghinà) v. 1. a se desface: o oaie se desghina din turma ISP.; 2. a dezuni a invrajbi. [V. imbinà].

2) dezbín a á v. tr. (compus k shi imbin shi combin). Despic despart: boiĭ alunecaŭ pe gheatza shishĭ dezbinaŭ picioarele. Fig. Despart invrajbesc produc discordie: eraŭ amicĭ dar politica ĭa dezbinat. V. refl. Ma despic: boiĭ se dezbina pe gheatza. Fig. Ma despart din cauza discordiiĭ: s’aŭ dezbinat de cind fac politica.

dezbiná (a ~) vb. ind. prez. 3 dezbína

dezbiná vb. ind. prez. 1 sg. dezbín 3 sg. shi pl. dezbína

dezbina

desbin.

DEZBINÁ vb. a (se) invrajbi (inv.) a (se) despartzi a (se) dezuni. (De ce sau ~ astfel?)

DEZBINA vb. a (se) invrajbi (inv.) a (se) despartzi a (se) dezuni. (De ce sau ~ astfel?)

A (se) dezbina ≠ a (se) imbina a (se) uni

DIVIDE ET IMPERA! (lat.) dezbina shi stapaneshte Principiu de guvernare enuntzat de Machiavelli utilizat deseori pentru a defini politica Imperiului Habsburgic. Exista shi la romani: „Divide ut regnes!” („dezbina k sa domneshti!”).