IMBINÁ imbín vb. I. Tranz. A impreuna a impleti a face sa se lege strins doua sau mai multe elemente (concrete sau abstracte) pentru a obtzine un tot; a uni. Viatza dovedeshte k numai cel ce shtie sa imbine munca practica cu munca de ridicare a nivelului sau ideologic obtzine succese oricare ar fi domeniul in care ishi desfashoara activitatea. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 55. Poporul nostru imbina in munca shi lupta sa pentru pace hotarirea cea mai dirza cu vigilentza cea mai ascutzita impotriva atzitzatorilor la razboi. SCINTEIA 1952 nr. 2524. In prima faza... [Eminescu] ishi imbina intotdeauna sensibilitatea cu imaginile naturii. IBRAILEANU S. 126. ◊ Refl. Fruntea i se incretzi incit sprincenele aproape i se imbinara. CAMILAR N. II 177. Un rasunet tinguios se imbina cit strigatele de veselie. ODOBESCU S. I 184.