confundá [At: (a. 1869) URICARIUL I 184 / Pzi: confúnd / E: fr confondre lat confundo ere] 1 vt A lua o persoana drept alta sau un lucru drept altul Si: a incurca Cf a asemana. 2 vr A forma un singur tot Si: a se contopi. 34 vtr (Frm; d. persoane;) A (se) incurca. 5 vt (Rar) A uimi. 6 vt (Rar) A produce un sentiment de rushine de umilintza shi de recunoshtintza.

CONFUNDÁ confúnd vb. I. 1. Tranz. A lua o persoana drept alta sau un lucru drept altul. V. incurca amesteca. Confundam pe bietul dascal cu un crai mincat de molii. EMINESCU O. I 140. Nai spus nimic... despre o alta pasare care multzi la noi o confunda cu graurele. ODOBESCU S. III 23. 2. Refl. A se contopi a forma un singur tot. Intunericul se infiltra nesimtzit in casa. Lucrurile luau infatzishari mai rotunde ishi pierdeau contururile se confundau. REBREANU R. I 245. Oglindinduse in unda Stilpi sharcade se confunda. MACEDONSKI O. I 154. Palatul alb se confunda cu nourul de argint. EMINESCU N. 47.

CONFUNDÁ vb. I. 1. tr. A lua o persoana drept alta sau un lucru drept altul. 2. refl. A se contopi; a forma un tot. [P.i. confúnd. / < lat. confundere a turna la un loc a contopi cf. it. confondere].

CONFUNDÁ vb. I. tr. a lua o persoana drept alta un lucru drept altul. II. refl. a se contopi. (< fr. confondre lat. confundere)

A CONFUNDÁ confúnd tranz. (fiintze notziuni obiecte) A percepe in mod confuz; a identifica in mod greshit. /<fr. confondre lat. confundere

A SE CONFUNDÁ ma confúnd intranz. (elemente concrete sau abstracte) A se uni formand un tot; a se impreuna; a se imbina; a se contopi. /<fr. confondre lat. confundere

confundà v. 1. a reuni dea valma a amesteca: Vedea shi Teleormanul confunda apele lor la Cerveniidesus; 2. a lua o persoana sau un lucru drept altul: a confunda pe inocent cu culpabil; 3. a pune in neputintza de a raspunde: a confunda pe calomniatori; 4. a cauza o mare uimire: aceasta shtire ma confunda; 5. a cauza un sentiment excesiv (se zice din politetza): laudele voastre ma confunda.

*confúnd a á v. tr. (fr. confondre d. lat. confúndere a amesteca [d. con impreuna shi fúndere a turna] dupa cufund). Amestec: aceste doŭa riurĭ ishĭ confunda apele. Nu disting: a confunda un om un lucru cu altu. Fig. Pun in incurcatura in neputintza sa raspunda reduc la tacere: a confunda un demagog. Uĭmesc: shtirea asta ma confunda amabilitatea ta ma confunda. V. refl. Ma turbur ma incurc: ratziunea mi se confunda. Ma confund in scuze le repet prea mult.

confundá (a ~) vb. ind. prez. 3 confúnda

confundá vb. ind. prez. 1 sg. confúnd 3 sg. shi pl. confúnda

CONFUNDÁ vb. 1. a asemana a asemui a semui. (La ~ cu altcineva.) 2. a greshi a incurca. (A ~ ushile.) 3. v. contopi.

CONFUNDA vb. 1. a asemana a asemui a semui. (La ~ cu altcineva.) 2. a greshi a incurca. (A ~ ushile.) 3. a se contopi. (Interesele noastre se ~.)

A (se) confunda ≠ a deosebi a discerne

confundá (d át) vb. A lua o persoana drept alta sau un lucru drept altul; a se asemana. Lat. confundere asimilat la conj. vb. a infunda (sec. XIX). Der. confuz adj. din fr. confus; confuzi(un)e s. f. din fr. confusion.