închidere sf [At: PISCUPESCU, O. 317/1 / Pl: ~ri / E: închide] 1-2 Apropiere (a marginilor sau) a părților componente ale unui obiect pentru a nu mai fi (deschise ori) desfăcute Si: închis¹ (1-2). 3 Cicatrizare a unei răni Si: închis¹ (3). 4 (Reg) Umflare a doagelor unui butoi, astupând astfel orice deschizătură Si: închis¹ (4). 5 Mișcare din balamale a unei uși, ferestre, a unui capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare Si: închis¹ (5). 6 Încuiere a unei uși cu cheia, cu zăvorul etc. Si: închis¹ (6). 7 Acoperire a deschizăturii unui spațiu, a unei încăperi etc. Si: închis¹ (7). 8 Întrerupere, potrivit orarului stabilit, a activității unei instituții, a unei întreprinderi, a unui magazin etc. Si: închis¹ (8). 9 (Pex) Suspendare a activității unei întreprinderi, a unei instituții, a unui magazin etc. Si: desființare, închis¹ (9). 10 Împiedicare, prin acoperirea deschizăturii, a pătrunderii într-un spațiu Si: închis¹ (10). 11 Îngrădire a unei curți, a unui teren pentru a delimita sau a opri accesul Si: închis¹ (11). 12 (Înv) Cuprindere. 13 Oprire a unei căi de comunicație Si: închis¹ (13). 14 Oprire a trecerii sau a accesului într-un anumit loc Si: închis¹ (14). 15 (Pex) Oprire a cuiva din drum Si: închis¹ (15). 16 (Pes) Îngrădire în apă a locului unde se prind peștii Si: închis¹ (16). 17 Încolțire a vânatului într-un anumit loc de unde să nu mai poată ieși Si: închis¹ (17). 18 Înfundare a unui drum Si: închis¹ (18). 19 Terminare a unei acțiuni, opere, durate de timp etc. Si: închis¹ (19). 20 Înterzicere a vânătorii sau a pescuitului Si: închis¹ 21 (Îs) ~a stagiunii (teatrale) Suspendare pe timpul verii a reprezentațiilor de teatru sau a altor spectacole Si: închis¹ (21). 22 Oprire a funcționării unui mecanism, aparat, circuit etc. Si: închis¹ (22). 23 Izolare a unei ființe într-un spațiu închis Si: închis¹ (23). 24 Întemnițare. 25 Ținere a unei persoane departe de lume Si: închis¹ (25). 26 Punere a unui lucru într-un spațiu dat Si: închis¹ (26). 27 Izolare de bună voie într-un spațiu în care alții nu pot pătrunde Si: închis¹ (27). 28 (Pex) Ascundere. 29 Retragere într-un anumit loc Si: închis¹ (29). 30 Interiorizare a gândurilor, a sentimentelor Si: închis¹ (30). 31 Înnorare a cerului Si: închis¹ (31). 32 (D. păr) Căpătare a unei nuanțe mai închise Si: închis¹ (32). 33 Tragere a unei concluzii Si: închis¹ (33). 34 (Reg) împădurire a unui loc, a unei poieni etc. Si: închis¹ (34). 35 (Înv) Asediere a unei fortărețe Si: închis¹ (35). 36 Trasare a unui cerc Si: închis¹ (36). 37 (Înv) Încheiere a unui tratat de pace Si: închis¹ (37). 38 Rostire clară, articulată Si: închis¹ (38). 39 (Grm; îs) ~a unei vocale Pronunțare a unei vocale cu deschiderea parțială a gurii, prin strâmtarea canalului fonator. 40 (Jur) Perimare. 41 (Jur; îs) ~a unui dosar Scoatere a unui dosar de pe rol.

ÎNCHÍDERE, închideri, s. f. Acțiunea de a (se) închide. 1. Mișcare (a unui capac, a unei uși, a unei porți etc.) spre a acoperi o deschizătură. ◊ (Cu determinări variate, sensul reieșind din acestea) Închiderea parantezei. Închiderea cărții. 2. Întrerupere, oprire (temporară sau definitivă) a activității unei instituții, unei întreprinderi etc. A sosit ora închiderii [muzeului]. STANCU, U.R.S.S. 63. La 6 decembrie 1873, Eminescu se înscrie din nou la universitate și urmează foarte serios cursurile celor două semestre pînă la închiderea lor. CĂLINESCU, E. 237. ◊ (Jur.) Închiderea unui dosar = scoaterea de pe rol a unui proces, a unei acțiuni judiciare. 3. Întunecare a nuanței unei culori. Leac pentru închiderea feței părului. PISCUPESCU, O. 317.

închide [At: COD. VOR. 75/12 / Pzi: închid, (reg) închiz / E: ml includere] 1-2 vt (A apropia sau) a strânge (marginile sau) părțile componente ale unui obiect. 3 vt (Îe) A ~ gura A lipi buzele una de alta. 4 vt (Îae) A nu mai vorbi. 5 vt (Pfm; îe) A ~ gura cuiva A face pe cineva să tacă. 6 vt (Fig; îae) A pune capăt protestelor sau obiecțiilor cuiva. 7 vr (Pfm; îe) A i se ~ cuiva glasul A amuți. 8 vr (Pfm; îe) A-și ~ urechile A-și astupa urechile pentru a nu auzi ceva. 9 vt (Fig; îae) A nu voi să asculte ceva sau de cineva. 10 vr (Îe) A ~ ochii A coborî pleoapele, acoperind globii oculari. 11 vt (Fig; îae; șîe a ~ un ochi) A se face că nu observă un lucru 12 vt (Fig; îae) A trece cu vederea. 13 vt (Fig; îe) A ~ ochii pentru totdeauna A muri. 14 vt (Îe) A nu ~ ochii sau un ochi (toată noaptea) A nu putea doimi. 15 vr (îe) A i se ~ cuiva ochii (de somn) A-i fi foarte somn. 16 vr (Fig; îae) A fi foarte obosit. 17 vt (îe) A ~ cuiva ochii A fi lângă cineva în momentul morții. 18 vt (îe) A ~ mâna A strânge degetele, făcând mâna pumn. 19 vt (îe) A ~ paranteza A pune, în scris, partea a doua a parantezei la locul cuvenit. 20 vt (Fig; îae) A încheia o digresiune făcută în timpul unei comunicări. 21 vr (D. o rană) A se cicatriza. 22 vr (Reg; d. butoaie) A se umfla marginile doagelor, nepermițând nici o deschizătură. 23 vt A mișca din balamale o ușă, o ferestră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. 24 vt A încuia o ușă cu cheia, cu zăvorul. 25 vt A acoperi deschizătura unui spațiu, a unei încăperi. 26-27 vtr A (se) întrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei instituții, a unei întreprinderi, a unui local, magazin etc. 28-29 vtr (Pex) A (se) suspenda activitatea unei instituții, a unei întreprinderi, a unui local magazin et. Si: a (se) desființa. 30 vr (D. o instituție; îe) A-și ~ porțile A-și înceta activitatea. 31 vt (D. un negustor; îe) A ~ taraba A înceta comerțul. 32 vt (Pex; îae) A da faliment. 33 vt A împiedica, prin acoperirea deschizăturii, intrarea într-un interior sau într-un spațiu. 34 vt A îngrădi o curte, un teren etc. pentru a delimita sau a opri accesul. 35 vt (Înv) A cuprinde. 36 vt A bara o cale de comunicație. 37 vt A opri trecerea sau accesul într-un anumit loc. 38 vt (Pex) A opri pe cineva din drum. 39 vt (Pes) A îngrădi într-o apă locul unde se prind peștii. 40 vt A încolți vânatul într-un anumit loc din care să nu mai poată ieși. 41 vr (D. un drum) A se înfunda. 42 vr (Îe) A i se ~ cuiva cărările A nu mai avea nici o soluție de a rezolva o problemă. 43 vr (Îae) A nu mai putea face nimic. 44-45 vtr (D. o acțiune, o operă, o perioadă etc.) A (se) sfârși. 46-47 vtr (D. vânătoare, pescuit) A (se) interzice. 48-49 vtr (D. stagiunea teatrală, spectacole, reprezentații etc.) A (se) opri pe timpul verii. 50-51 vtr A (se) suspenda activitatea unei adunări, ședințe, reuniuni etc. 52-53 vtr (Îe) A (se) ~ urna A (se) termina, conform legislației în vigoare, timpul în care cetățenii își pot exercita dreptul la vot. 54-55 vtr A (se) opri funcționarea unui mecanism, a unui aparat, circuit etc. 56 vt A izola o ființă într-un spațiu închis sau îngrădit. 57 vt (Spc) A băga pe cineva la închisoare. 58 vt A ține pe cineva departe de lume. 59 vt (D. un lucru) A pune într-un spațiu dat. 60 vt (Spc; d. un lucru) A pune bine. 61 vr A se izola de bunăvoie într-un spațiu în care alții nu pot pătrunde. 62 vr (Pex) A se ascunde. 63 vr A se retrage într-un anumit loc. 64 vr (Fig; îe) A se ~în sine A-și interioriza gândurile sau sentimentele. 65 vr (D. vreme, cer) A se înnora. 66 vr (D. culori) A căpăta o nuanță mai întunecată. 67 vr (Spc; îe) A i se ~ părul cuiva A căpăta o nuanță mai închisă. 68 vi A trage o concluzie. 69 vr (Reg; d. o poiană, un loc) A se acoperi cu pădure. 70 vt (Înv) A asedia o fortăreață. 71 vr A termina de trasat configurația unui cerc. 72 vt (Înv) A încheia un tratat de pace. 73 vr A rosti articulat. 74 vr (D. o vocală) A se pronunța cu o deschidere parțială a gurii, prin strâmtarea canalului fonator. 75-76 vtr (Jur) A (se) perima. 77 (Jur; îe) A ~ un dosar A opri cercetarea într-un proces.

ÎNCHÍDE, închíd, vb. III. (În opoziție cu deschide) 1. Tranz. A mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc., astfel încît să acopere o deschizătură corespunzătoare. După ce Trandafira închise fereastra, oftînd, Tăun trase perdeaua. CAMILAR, TEM. 226. Vitoria intră și închise ușa după dînsa. SADOVEANU, B. 38. Dracii tronc! închid poarta după Ivan. CREANGĂ, P. 311. ◊ Refl. pas. Pentru ce nu s-a închis cîinele cînd știați că vine vama? BART, S. M. 101. Ulițele adorm, obloanele se închid. EMINESCU, N. 51. ♦ A încuia (cu cheia, cu zăvorul); a zăvorî. ◊ Expr. A închide cu cheia (sau cu lacătul) = a încuia. Deschide ușa... – Nu pot, că m-o închis moșu-meu cu cheia. ALECSANDRI, T. I 316. ♦ (Cu privire la spații sau încăperi) A acoperi, a astupa deschizătura. Închide geamantanul. Închide dulapul. Închide odaia. ▭ Ici era tarapanaua, scundă, închisă cu porți de fier, în care se tăiau banii cu chipul domnului. SADOVEANU, O. I 509. ◊ Refl. pas. Unde ne ducem cînd mormîntul asupra-ne s-a-nchis? MACEDONSKI, O. I 48. 2. Tranz. (Cu determinări variate, sensul reieșind din acestea) A închide umbrela = a strînge (apăsînd pe mecanism) marginile umbrelei, adunîndu-le laolaltă. A închide cartea (sau caietul) = a împreuna toate foile unei cărți (sau ale unui caiet) într-un singur tot. A închide paranteza = a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei, la locul cuvenit; fig. a termina o digresiune introdusă în cursul unei vorbiri sau al unei scrieri. A închide gura = a apropia buzele și fălcile una de alta. (Expr.) A închide cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva. A închide ochii = a) a coborî pleoapele acoperind globii ochilor. Închise ochii și se gîndi la conacele toate... cu magazii. DUMITRIU, N. 15. Ochii tăi pe jumătate de-i închizi... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. Simțind picioarele-mi slăbind, am închis ochii. NEGRUZZI, S. I 54; b) a se preface că nu observă, a trece cu vederea, a admite compromisuri. Va fi obligată a închide ochii asupra multor condiții din tratatul de la San Stefano. ALECSANDRI, S. 103; c) (mai ales în construcții negative) a dormi. Toată noaptea, plin de grijă, n-a închis ochii. BASSARABESCU, V. 45. Culcă-te, frumoasă doamnă, n-ai închis ochii toată noaptea. DELAVRANCEA, A. 124. Zori de ziuă se revarsă Și ochii încă n-am închis. CONACHI, P. 106; d) a muri. În cîteva zile a închis ochii tăcut, fără murmur, fără un cuvînt. MIRONESCU, S. A. 121. Pînă n-o închide ochii șoimanul, să nu vorbim decît boierilor cu meteahnă. DELAVRANCEA, A. 55. După ce o-nchide el ochii, firește, dumneata ai să fii mai mare între clironomi. CARAGIALE, O. III 38. A închide (cuiva) ochii = a fi lîngă cineva în ceasul morții, a-i da (cuiva) ultimele îngrijiri. (Refl.) A i se închide (cuiva) ochii = a-i fi (cuiva) tare somn, a cădea de somn. ♦ Refl. (Despre răni) A se cicatriza. Ursul se uită și văzînd osul zmeului, puse gura și supse rana... pînă ce se închise și se vindecă. ISPIRESCU, L. 345. 3. Tranz. (Cu privire la instituții, întreprinderi, localuri) A întrerupe activitatea (periodic, potrivit orariului stabilit); p. ext. a înceta activitatea, a desființa. Eram tot mai mult amenințați să închidem uzina. CAMIL PETRESCU, U. N. 57. ◊ Refl. pas. Îndată ce magazinele au început să se închidă, Leib a fost chemat înăuntru. SAHIA, N. 103. (Cu altă construcție) Sîntem în 1935... Dascălii vor părăsi catedrele. N-au mai primit simbrie de mult. Știe cineva cîte fabrici și-au închis porțile? SAHIA, N. 63. 4. Tranz. A încheia o activitate, a-i pune capăt. A închis ședința. ◊ Refl. pas. Vine un moment al anului cînd dodată vînătoarea se închide. ODOBESCU, S. III 37. ♦ (Cu privire la mecanisme, aparate, circuite etc.) A opri funcționarea. A închis lumina. ♦ (Cu privire la circuite electrice) A stabili legătura între părțile unui circuit, pentru a permite trecerea curentului electric. 5. Tranz. (Cu privire la ființe) A așeza într-un spațiu închis, a izola de lume, a răpi (cuiva) libertatea. [Dionis] a rîs de furie și-a-nchis în turn pe critic. COȘBUC, P. I 85. Cînd ar ști tatăl meu că mă duc la bal... m-ar închide la monăstire. ALECSANDRI, T. I 85. ♦ Refl. A se retrage, a se izola. Octav... părăsise viața acestei lumi și se închisese în mănăstire. GALACTION, O. I 224. S-a închis într-o grădină. EMINESCU, N. 27. Coconul Andronache s-a închis în cabinetul său. NEGRUZZI, S. I 79. [Dobitoace] ce să închid în cojile lor. GOLESCU, Î. 49. ◊ Fig. Nu mă pot închide în trecut Ca omida în gogoașa de mătasă. BENIUC, V. 25. Se închisese într-o tăcere îndărătnică. SADOVEANU, P. M. 17. Se închidea în sine, se izola în durerea ei și evita să fie văzută de lume. BART, E. 305. ♦ Fig. A cuprinde, a conține. Iată și repetițiile acestea chibzuite, proprii poeziei populare, închizînd în ele o muzicalitate deosebită. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/6. Toate scrisorile închideau în ele durerea. SADOVEANU, O. I 310. 6. Tranz. (Cu privire la locuri, terenuri, curți) A îngrădi, a împrejmui (spre a delimita sau spre a opri accesul). O roată mare de mesteceni făcea un zid alb, care închidea ierbării mirositoare, înalte pînă-n brîu. SADOVEANU, O. I 314. ♦ (Cu privire la căi de comunicație) A pune un obstacol (care oprește trecerea); a bara. Cîteva luni pe an, gheața închide și drumul larg al Dunării. BART, E. 309. Mă, cel cu trăsura... fă înainte... Ce-ai închis șoseaua? ALECSANDRI, T. 399. ◊ (Poetic) Oameni răi... Îmi tot închid cărarea. COȘBUC, P. I 118. ♦ Refl. A se înfunda. Deodată vezi înaintea trenului că drumul se închide, un munte năruit astupă valea de-a curmezișul. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Mergînd el tot înainte prin codri întunecoși, de la un loc se închide calea. CREANGĂ, O. A. 228. 7. Refl. (Despre cer, p. ext. despre vreme) A se întuneca, a se înnora. ♦ (Despre obiecte colorate) A căpăta o nuanță mai întunecată. – Prez. ind. și: închíz (CARAGIALE, O. III 59).

A SE ÎNCHÍDE mă închíd intranz. 1) (despre căi de comunicație) A se termina pe neașteptate; a nu mai avea continuare; a se înfunda. 2) (despre răni) A înceta de a mai supura (prinzând coajă). 3) A deveni mai întunecat (sub acțiunea unor factori externi). Culoarea s-a închis. 4) (despre persoane) A se izola de tumultul vieții, trăind în singurătate; a se retrage; a se pustnici; a se izola. S-a închis în sine. 5) (despre unele flori) A-și strânge petalele împreunându-le. 6) (despre perspective, posibilități etc.) A înceta de a mai fi real. /<lat. includere

A ÎNCHÍDE închíd tranz. (în opoziție cu a deschide) 1) (uși, ferestre, porți etc.) A aplica la deschizătura corespunzătoare (pentru a împiedica trecerea dintr-o parte în alta). ~ o cameră. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face să nu mai aibă o deschizătură sau o trecere aplicând piesa corespunzătoare (ușa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. ~ ochii a) a împreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toată noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla lângă cineva în ceasul morții. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur împrejur (cu un gard, cu un zid); a împrejmui. 4) (caiete, cărți etc.) A face să nu mai fie desfăcut, împreunând copertele. 5) (întreprinderi, instituții, localuri etc.) A desființa, suspendând activitatea. 6) (adunări, ședințe etc.) A face să ia sfârșit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face să nu mai funcționeze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. înv. A cuprinde în sine; a conține.10) (căi de comunicație) A face să nu poată fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere

închide v. 1. a coprinde într’un spațiu dat: l’a închis într’o cetate; 2. a astupa ceea ce e deschis: a închide ușa; 3. a opri trecerea: a închide un drum; 4. fig. a pune capăt: a închide o discuție; 5. a se cicatriza (de o rană). [Lat. INCLUDERE].

închíd, -chís, a -chíde v. tr. (lat. [in]clúdere și [in]chiudere, pv. claure, fr. clore, cat. clourer, vpg. chouvir, V. des-chid, con-clud). Pun într’un spațiŭ separat pin părețĭ: a închide baniĭ în ladă, un vinovat în arest. Astup intrarea unuĭ loc: a închide o casă, o curte, un port, un drum, o carte. Cicatrizez, vindec: a închide o rană (și fig.), o durere. Fig. Termin, pun capăt, finesc: a închide discusiunea. Ĭes ultimu: a închide balu, tîrgu. V. refl. Devin de o coloare maĭ întunecată: aluatu prăjit se închide. Închid ușa, închid casa pin ajutoru ușiĭ. Fig. Închid gura, tac. Închid cuĭva gura, îl fac să nu maĭ vorbească (înfricoșîndu-l saŭ dîndu-ĭ banĭ). Închid ochiĭ, mor. Închid ochiĭ (față de un fapt), îl tolerez, mă fac că nu văd (V. conivență). Închid cuĭva ochiĭ, asist la moartea luĭ și-ĭ las în jos pleoapele ca să nu rămînă deschise.

închídere s. f., g.-d. art. închíderii; pl. închíderi

închídere s. f., g.-d. art. închíderii; pl. închíderi

închíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închíd, 1 pl. închídem, perf. s. 1 sg. închiséi, 1 pl. închíserăm; conj. prez. 3 să închídă; ger. închizấnd, part. închís

închíde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închíd, perf. s. 1 sg. închiséi, 1 pl. închíserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. închídă; part. închís

ÎNCHÍDERE s. 1. v. încuiere. 2. ferecare, încuiere, zăvorâre. (~ ușii, a casei.) 3. v. astupare. 4. v. obturație. (~ unui canal, unei conducte.) 5. oprire. (~ gazelor.) 6. v. încheiere. 7. v. blocare. 8. v. împrejmuire. 9. v. arestare. 10. v. cicatrizare. 11. încheiere, sfârșit, terminare. (La ~ sesiunii.)

ÎNCHIDERE s. 1. încuiere, punere, tragere. (~ zăvorului la ușă.) 2. ferecare, încuiere, zăvorîre. (~ ușii, a casei.) 3. acoperire, astupare. (~ deschizăturii.) 4. astupare, astupat, înfundare, obturare, obturație. (~ unui canal, unei conducte.) 5. oprire. (~ gazelor.) 6. încheiere, (reg.) îmbumbare. (~ unei haine.) 7. barare. (~ drumului.) 8. împrejmuire, împrejmuit, îngrădire. (~ unui teren.) 9. (JUR.) arest, arestare, deținere, întemnițare, reținere, (pop.) popreală. (O ~ de cîteva zile.) 10. (MED.) cicatrizare, vindecare. (~ plăgii.) 11. încheiere, sfîrșit, terminare. (La ~ ședinței.)

Închidere ≠ deschidere

ÎNCHÍDE vb. 1. v. încuia. 2. a (se) fereca, a (se) încuia, a (se) zăvorî. (A ~ o casă, o ușă; s-a ~ în casă.) 3. v. astupa. 4. v. obtura. 5. a opri. (A ~ apa, gazele.) 6. v. încheia. 7. v. bloca. 8. v. înfunda. 9. v. împrejmui. 10. v. aresta. 11. a băga, a pune, a vârî. (Îl ~ la arest.) 12. v. cicatriza. 13. a isprăvi, a încheia, a sfârși, a termina. (Să ~ discuția.) 14. v. întuneca. 15. v. înnora. 16. v. strica.

ÎNCHÍDE vb. v. asedia, împresura, încercui, înconjura.

închide vb. v. ASEDIA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA.

ÎNCHIDE vb. 1. a încuia, a pune, a trage. (A ~ zăvorul la ușă.) 2. a (se) fereca, a (se) încuia, a (se) zăvorî. (A ~ o casă, o ușă; s-a ~ în casă.) 3. a (se) acoperi, a (se) astupa. (A ~ o deschizătură.) 4. a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obtura. (A ~ un canal, o conductă.) 5. a opri. (A ~ apa, gazele.) 6. a încheia, (reg.) a îmbumba. (A ~ o haină.) 7. a astupa, a bara, a bloca. (Zăpada ~ drumul.) 8. a se înfunda. (Drumul se ~.) 9. a împrejmui, a înconjura, a îngrădi, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 10. (JUR.) a aresta, a deține, a întemnița, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (Hoțul a fosl ~ mai multă vreme.) 11. a băga, a pune, a vîrî. (Îl ~ la arest.) 12. (MED.) a se cicatriza, a se vindeca. (Rana s-a ~.) 13. a isprăvi, a încheia, a sfîrși, a termina. (Să ~ discuția.) 14. a se întuneca. (Culoarea s-a ~.) 15. a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) 16. a se mohorî, a se posomorî, a se strica. (Vremea s-a ~.)

A închide ≠ a deschide

închíde (închíd, închís), vb. – 1. A mișca o ușă, o fereastră, un capac, etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. – 2. A împrejmui, a înconjura cu un gard. – 3. A interzice, a opri. – 4. A termina, a sfîrși, a pune capăt. – 5. A băga la închisoare. – 6. A vîrî, a ascunde într-un spațiu închis. – 7. A astupa. – 8. (Refl.) Despre răni, a se cicatriza. – 9. (Refl.) Despre culori, a deveni mai închisă ori mai intensă. – Mr. ncl’id, ncl’ișu, ncl’idire; megl. ancl’id, ancl’iș, istr. (ă)ncl’id, (ăn)cl’iș. Lat. includĕre, cu sensurile lui cl(a)udĕre (Pușcariu 816; Candrea-Dens., 368; REW 1967; DAR), cf. it. chiudere, prov. claure, fr. clore, cat. clourer, v. port. chouvir. – Der. închis, adj. (care acoperă o deschizătură, încuiat; de culoare închisă, întunecat; taciturn, abătut, trist); închis, s. m. (ostatic, prizonier); închizătoare, s. f. (dispozitiv de închidere); închizătură, s. f. (împrejmuire); închisoare, s. f. (detenție; temniță, carceră; împrejmuire). – Cf. deschide.

a închide fereastra expr. (șc.) a nu copia după fițuică; a nu folosi metode frauduloase de copiere în timpul unui examen.

a închide ochii (într-o chestiune) expr. a mușamaliza, a trece sub tăcere (o chestiune).

a închide pianul expr. (intl.) a păstra un secret, a-și ține gura.

a închide pliscul expr. a tăcea.

a închide pliscul cuiva expr. a face pe cineva să tacă, a reduce pe cineva la tăcere.

a închide ușa pe dinafară! expr. pleacă!, ieși!