conțíne [At: GHICA, S. 377 / Pzi: 3 conțíne / E: fr contenir] 1 vt (D. un recipient) A fi umplut total sau parțial cu... 2 vt A avea în interior Si: a cuprinde. 3 vt (Pan; d. cărți, scrisori) A fi alcătuit din... 4-5 vtr (Înv) A (se) stăpâni.

CONȚÍNE, pers. 3 conțíne, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. – Din fr. contenir, lat. continere (după ține).

CONȚÍNE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțín, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține].

A CONȚÍNE conțín tranz. 1) (despre recipiente) A avea în interior. 2) (despre texte, cărți etc.) A include în sine; a cuprinde; a comporta; a întruni; a însuma; a îngloba. /<fr. contenir, lat. continere

conțíne vb. → ține

conține (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțin, conj. conțină)

CONȚÍNE vb. 1. a avea, a cuprinde, a include, a îngloba, a număra. (~ în ea mai multe elemente.) 2. a avea, a cuprinde. (Cartea ~ ilustrații.) 3. a cuprinde, a scrie, a spune, a zice. (Ce ~ aceste documente?)