VÍNA vini s. f. Fapta care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; gresheala vinovatzie; pacat; culpa. ◊ Loc. adj. De vina = vinovat responsabil. Fara vina = nevinovat; (rar despre lucruri manifestari) ireproshabil perfect. ◊ Loc. conj. Din vina... = in urma greshelii faptuite de...; din cauza din pricina... ◊ Expr. (Pop.) Batal vina! exprima o mustrare cu o nuantza de simpatie. A da (sau a arunca a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a baga (cuiva) vina = a invinovatzi a invinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vina din (sau pentru) ceva = a considera drept gresheala o fapta a cuiva. A cadea in vina = a se face vinovat de ceva. ♦ Spec. Fapta pedepsita de lege; infractziune; delict; crima. Din sl. vina.

vina sf [At: COD. VOR². 22^r/14 / Pl: ~ni (ivp) ~ne / E: vsl вина] 1 (Asr) Motiv. 2 Fapta ale carei consecintze pot fi imputate cuiva. 3 Abatere de la normele morale juridice etc. care este susceptibila de a fi sanctzionata Si: delict (1) infractziune. 4 Raspundere morala implicata de savarshirea unei infractziuni. 5 (Ila) Fara (de) (nici o) ~ Care nu poate fi facut raspunzator pentru vreo fapta reprobabila. 6 (Ial) Caruia nu i se poate imputa ceva (intro imprejurare oarecare). 7 (Ial) Care are o conduita ireproshabila. 8 (Ial) Impecabil. 9 (Inv; ial) Fara prihana. 10 (Ilav) Fara (de) (nici o) ~ sau (inv) pentru nici o ~ Fara vreun temei care sa justifice o acuzatzie. 11 (Inv; ila) Cu ~ Culpabil (2). 12 (Inv; ilav) Cu ~ Cu fatzarnicie. 13 (Ie; adesea icn) A avea o (sau vreo) ~ sau (inv) a avea ~ A purta o (anumita) raspundere pentru crearea unei situatzii nedorite pentru un act condamnabil etc. 14 (Ie) A fi ~na (cuiva) sau a purta ~na Ai reveni (cuiva) (in mod exclusiv) responsabilitatea unei situatzii sau a unui fapt (care constituie obiect de imputare). 15 (Ie) Din (sau irg de pentru reg pe) ~na (cuiva sau a ceva) Din cauza atitudinii a comportarii etc. (cuiva). 16 (Ie) A gasi (sau a afla cuiva) ~ A stabili culpabilitatea (cuiva). 17 (Iae) A atribui (cuiva) o fapta reprobabila. 18 (Ie) A cadea (sau a pica) in ~ A comite o fapta reprobabila. 19 (Inv; ilav) Pe ~na (cuiva) sau pe ~ In conformitate cu culpabilitatea (cuiva). 20 (Ie) A face (cuiva) o ~ din ... (sau pentru ...) A considera o manifestare a cuiva drept reprobabila. 21 (Iae) A face (pe cineva) raspunzator (pentru ...). 22 (Pfm; ie) Batal (sau bato batai etc.) ~na Exprima o dojana ingaduitoare cu o nuantza de simpatie. 23 (Asr) Acuzare (1). 24 (Asr) Imputare. 25 (Inv; ie) A da (sau a pune a aduce irg a baga ai baga cuiva) ~ (sau ~na) sau (inv) a baga (pe cineva) in ~ (reg) a(i) baga (cuiva) de ~ A formula o acuzatzie (impotriva cuiva). 26 (Inv; ie) Bagare de ~ Invinovatzire. 27 (Ie) A da (sau a arunca irg a pune) (toata) ~na pe ... (sau asupra reg la ...) A indica (pe cineva sau ceva) drept (singurul) raspunzator drept (singurul) faptash (cu scopul de a se sustrage unei acuzatzii). 28 (Ie) A cadea (toata) ~na pe ... (sau asupra... in capul cuiva) A deveni victima unei acuzatzii. 29 (Iae) A fi facut raspunzator pentru ceva. 30 (Ie) A fi de ~ A fi susceptibil de acuzatzie. 31 (Iae) A constitui factorul determinat cauza (unui rau).

vina s.f. 1 Fapta ale carei consecintze pot fi imputate cuiva; abatere de la normele morale juridice etc. care este susceptibila de a fi sanctzionata; raspundere morala implicata de savirshirea unei asemenea fapte; fapta reprobabila; gresheala vinovatzie; pacat; delict; culpabilitate. Ce greu e de stabilit adevarul shi vina (PAPAD.). ◊ Loc.adj. De vina = vinovat responsabil. ◊ Fara vina = a) Loc.adj. nevinovat. Pirjoleau o tzara intreaga inspaimintau atita omenie fara vina (SADOV.); b) Loc.adj. (despre lucruri actziuni) fara cusur ireproshabil perfect; c) Loc.adv. fara vreun temei care sa justifice o acuzatzie. Adormea trudit shi oftind k un prunc batut fara vina (POPA). ◊ Expr. Din vina (cuiva sau a ceva) = din gresheala (cuiva); ext. din cauza din pricina cuiva sau a ceva. Golul in shtofa principiilor se facuse din vina judecatorilor mei (ARGH.). A avea (vreo) vina = (adesea in constr. neg.) a purta o (anumita) raspundere pentru crearea unei situatzii nedorite pentru un act condamnabil etc. Dacai asha nai nici o vina (ARGH.). A fi vina (cuiva) = ai reveni cuiva (in mod exclusiv) responsabilitatea unei situatzii sau a unui fapt. Toata vinai a lui Sander (VLAH.). A face cuiva o vina din (sau pentru) ceva = a considera drept gresheala o fapta a cuiva. Ii fac unuia vina k a ars mina care la ajutat shi a inshelat pe cel ce sa increzut in el (PAPAD.). A cadea (sau a pica) in vina = a se face vinovat de ceva. Neagoe Voievod ne arata k ostashii cari picau in vina se pedepseau (BALC.). (pop.) Batal vina! exprima o mustrare cu o nuantza de simpatie. Ei batate vina sa te bata! (CAR.). ♦ (jur.) Fapta susceptibila de a fi pedepsita de lege; infractziune; delict; crima. 2 Acuzatzie; imputare. ◊ Expr. A aduce (toata) vina (pe cineva sau pe ceva ori asupra cuiva) = a indica pe cineva sau ceva drept (singurul) raspunzator faptash (cu scopul de a se sustrage unei acuzatzii); a invinovatzi. Cind va intreba pe voi sa datzi vina pe mine (CR.). A cadea (toata) vina pe... (sau asupra...) = a deveni victima unei acuzatzii; a fi facut raspunzator pentru ceva. Vina cade totdeauna pe acela care apare mai inofensiv (RALEA). A arunca vina asupra cuiva (sau pe cineva) v. arunca. A baga (cuiva) vina v. baga. 3 (inv.) Cauza motiv. Vina scufundarii spaniole nu sta... in anarhia... de care se vorbeshte curent mai ales la noi (SADOV.). • pl. i e. /<sl. veche вниа.

VÍNA vini s. f. Fapta care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; gresheala vinovatzie; pacat; culpa. ◊ Loc. adj. De vina = vinovat responsabil. Fara vina = nevinovat; (rar despre lucruri manifestari) ireproshabil perfect. ◊ Loc. conj. Din vina... = in urma greshelii infaptuite de...; din cauza din pricina... ◊ Expr. (Pop.) Batal vina! exprima o mustrare cu o nuantza de simpatie. A da (sau a arunca a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a baga (cuiva) vina = a invinovatzi a invinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vina din (sau pentru) ceva = a considera drept gresheala o fapta a cuiva. A cadea in vina = a se face vinovat de ceva. ♦ Spec. Fapta pedepsita de lege; infractziune; delict; crima. Din sl. vina.

VÍNA vini s. f. 1. Fapta vinovata gresheala pacat. Acum cind ma gindesc imi aflu shi eu o vina k am ajuns atit de indepartate una de alta. C. PETRESCU C. V. 361. Vina nu era a lui shi ceau cautat pe nas lea dat. CREANGA P. 25. K team zarit e a mea vina SHi vecinie no sa mio mai iert. EMINESCU O. I 118. Bade nu te supara K zau nu e vina mea Cii vina maicutzamea. JARNÍKBIRSEANU D. 18. ◊ (Loc. adj.) De vina = vinovat culpabil. Fusul e de vina k senvirtea mereu. SHi cemi cinta nainte Cintam pe urma eu. COSHBUC P. I 59. Daca nu vrei sa ma ascultzi stapine orice tzi se va intimpla sa shtii k numai tu eshti de vina. ISPIRESCU L. 9. Baba incepu sa bata fata care nu era de vina. EMINESCU N. 20. Fara vina = a) nevinovat. Pirjoleau o tzara intreaga inspaimintau atita omenire fara vina. SADOVEANU O. I 535; b) (neobishnuit despre lucruri) fara gresheala ireproshabil perfect. Totzi au frumoase haine negre shi rufarie fara vina. GALACTION O. I 26. ◊ Loc. conj. Din vina... = din cauza din pricina... Cit singe sa varsat din vina acestei fereshti! SLAVICI la CADE. SHiapoi iatamas in codru haiducind din vina ta. HASDEU R. V. 56. ◊ Expr. BataL vina! exprima o dojana cu o nuantza de simpatie Cu obrajei k doi bujori de rumeni batai vina Se furisheaza pinditor Privind la Catalina. EMINESCU O. I 173. Batal vina! Cei pricina K... pindeshte Urmareshte Peo copila cu colan. NEGRUZZI S. II 106. A da vina pe cineva (sau pe ceva) = a invinovatzi a invinui (pe cineva sau ceva). Fusei comeseanul cel mai posac shi mai neplacut. Dadui vina pe o durere de cap. GALACTION O. I 103. Cind va intreba pe voi sa datzi vina pe mine. CREANGA P. 9. Mina care nu shtie sa scrie da vina pe condei. A baga cuiva (de) vina v. baga (II 6). A face cuiva o vina din (sau pentru) ceva = a considera o fapta a cuiva drept gresheala a imputa. Ia facut o vina din placerea dea dansa. REBREANU R. I 174. A cadea (sau rar a pica) in vina = a comite o gresheala a se face vinovat de ceva. Neagoievoievod ne arata k ostashii cari picau in vina se pedepseau. BALCESCU O. I 18. 2. Vinovatzie. Toata induiosharea de adineaori shi sentimentul de vina fatza de dinsa sau risipit. C. PETRESCU A. 425. Dar tzioi scurta eu Despot shi umbra shi lumina SHin loc dea ta mindrie tzii masura tu vina. ALECSANDRI T. II 162. 3. (Jur.) Fapta pedepsita de lege; infractziune delict crima. [Adunarile] judecau asemenea in pricinile de vini mari politice. BALCESCU O. II 13.

VÍNA ~i f. 1) Incalcare a unei legi sau norme morale. ◊ De ~ vinovat. Fara ~ nevinovat. Din ~a cuiva (sau a ceva) din cauza cuiva (sau a ceva). Batal ~a! se spune celui care il dojeneshti cu o nuantza de simpatie. Ashi ispashi ~a ashi ispashi gresheala. 2) Fapta care prezinta pericol social; infractziune. 3) Stare a celui vinovat de ceva; vinovatzie; culpabilitate. [G.D. vinii] /<sl. vina

vina f. 1. abatere dela o datorie dela o lege; de vina culpabil: tu eshti de vina; a baga vina cuiva al acuza; 2. Jur. delict. [Slav. VINA pricina acuzare].

vína f. pl. inuz. e k la vina mina shina splina orĭ ĭ k la lumina (vsl. vina cauza vina. V. povinuĭesc). Culpa abatere de la datorie de la lege. A fi de vina a fi vinovat. A da a arunca (maĭ rar a pune) vina pe cineva al scoate vinovat. (SHi a baga vina cuĭva). Vechĭ. Motiv: vina scirbeĭ luĭ.

vína s. f. g.d. art. vínii; pl. vini

vína s. f. g.d. art. vínii; pl. vini

VÍNA s. 1. abatere culpabilitate culpa eroare gresheala pacat vinovatzie (livr.) eres (rar) prihana (inv. shi reg.) teahna (reg.) gresh (Olt. Munt. shi Mold.) ponos (inv.) cusur sablazna scandal sminta sminteala (fig.) ratacire (inv. fig.) rataceala. (~ lui e de gravitate minora.) 2. v. reprosh. 3. v. infractziune. 4. v. delict.

VINA s. 1. abatere culpabilitate culpa eroare gresheala pacat vinovatzie (livr.) eres (rar) prihana (inv. shi reg.) teahna (reg.) gresh (Olt. Munt. shi Mold.) ponos (inv.) cusur sablazna scandal sminta sminteala (fig.) ratacire (inv. fig.) rataceala. (~ lui e de gravitate minora.) 2. imputare imputatzie invinuire reprosh (livr.) reprehensiune (prin Mold.) banat (inv.) pricina prihana. (Nu i se poate aduce nici o ~.) 3. (JUR.) infractziune. 4. (JUR.) delict (inv.) vegheata.

Vina ≠ inocentza

vína (ni) s. f. 1. Culpa delict. 2. Gresheala eroare. Sl. vina „acuzatzie” (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 457). Der. vinovat adj. (culpabil inculpat) din sl. vinovatŭ; nevinovat adj. (inocent); (in)vinovatzi vb. (a acuza a pune pe seama a culpabiliza); vinovatzie s. f. (culpabilitate); vinovatzie s. f. (culpabilitate); nevinovatzie s. f. (inocentza).

a shedea pe vine expr. a sta ghemuit.