VINOVÁT A vinovatzi te adj. 1. (Despre oameni) Care are o vina care a comis o gresheala sau o fapta reprobabila; culpabil; pasibil de o pedeapsa. 2. (Despre faptele comportarile etc. oamenilor) Care se abate de la lege sau de la bunele moravuri; nepermis condamnabil. Din sl. vinovatŭ.

vinovat ~a [At: COD. VOR². 59^v/12 / Pl: ~atzi ~e / E: vsl виноватъ] 1 smf (Inv; urmat de determinari in dativ) Faptuitor al... 2 smf Persoana care a savarshit o abatere de la normele morale. 3 smf Persoana care a comis o infractziune un delict o crima Si: inculpat. 4 smf (Inv) Persoana condamnata pentru o fapta reprobabila. 5 a Care a savarshit o fapta (considerata) reprobabila. 6 a Care este raspunzator de o situatzie de un fapt etc. ce constituie obiect de imputare. 7 a (Ie) A se face ~ de... A comite² (1) ... 8 a (Iae) A avea o atitudine reprobabila manifestata prin... 9 a (Ivr; ie) A nu fi ~ A fi fara pacat. 10 a (Ivr; iae) A fi desavarshit. 11 a (D. manifestari ale oamenilor) Care contravine legii Si: ilegal. 12 a (D. manifestari ale oamenilor) Care contravine bunelor moravuri Si: imoral. 13 a (Inv; construit cu verbul „a fi” shi adesea insotzit de determinari in dativ) Pasibil (de…). 14 a (Inv; construit cu verbul „a fi” shi adesea insotzit de determinari in dativ) Osandit (la…). 15 a (Irg; ie) A da ~ (mortzii) (pe cineva) sau a se da ~ A (se) denuntza (1). 16 a (Irg; iae) A (se) osandi.

vinovat a adj. s.m. s.f. I adj. 1 (despre oameni) Care are o vina care a comis o gresheala o fapta pedepsita de lege o abatere de la datorie sau de la morala; culpabil; pasibil de o pedeapsa. Ce e vinovat baiatul daca ia zburat palaria? (CAR.). ◊ Expr. A se face vinovat de... = a savirshi a comite a avea o atitudine reprobabila manifestata prin... Cei ce vor sa fie individuali in imbracaminte tocmai ei se fac vinovatzi de lipsa de modestie (K. PETR.). 2 (despre faptele comportarile etc. ale oamenilor) Care se abate de la lege sau de la bunele moravuri; care nu poate fi ingaduit permis; condamnabil. Trebuia neaparat sashi smulga din suflet amorul vinovat (D. ZAMF.). ♦ (despre manifestari atitudini etc.) Care tradeaza exprima vinovatzie. Ii observa figura vinovata. ◊ (adv.) Ea priveshte vinovat in jos. 3 (inv.; constr. cu vb. „a fi”) Pasibil (de...) osindit (la...). Este vinovat de moarte. II s.m. s.f. 1 Persoana care a savirshit o abatere de la normele morale; persoana care a comis o infractziune un delict o crima; inculpat. Lau inchis intre vinovatzii de drept comun careshi ashteapta acolo judecata shi osinda (CAR.). 2 (inv.; cu determ. in dat.) Autor faptuitor (al...). Este vinovat tuturor smintelilor shi faradelegilor (SHINC.). • pl. tzi te. /<sl. veche виноватъ.

VINOVÁT A vinovatzi te adj. 1. (Despre oameni) Care are o vina care a savarshit o gresheala o fapta pedepsita de lege o abatere de la datorie sau de la morala; culpabil; pasibil de o pedeapsa. 2. (Despre faptele comportarile etc. oamenilor) Care este in afara de lege sau de bunele moravuri care nu poate fi ingaduit permis; nepermis. Din sl. vinovatŭ.

VINOVÁT A vinovatzi te adj. 1. (Despre oameni) Care are o vina care a savirshit o fapta pedepsita de lege o gresheala sau o abatere de la datorie sau de la morala; culpabil. Avocatul se simtzea vinovat k a facut prostia dea pleca din Bucureshti. REBREANU R. II 53. Eshti vinovat de toate cite mi sau intimplat. CARAGIALE O. III 79. Pentru k mo facut dumnezeu fata maicamea nu ma poate suferi parca eu sint vinovata. ALECSANDRI T. I 52. Deoi fi doamne vinovat Vrednic sint de spinzurat. JARNÍKBIRSEANU D. 398. Asta este o gresheala de care e vinovat gustul meu. NEGRUZZI S. I 38. ◊ (Construit cu dativul care arata fatza de cine a greshit cineva) Ce vii robul vinovat Astfel de latzi ferecat? ALECSANDRI P. P. 126. (Glumetz) A uciso [pe gaina] fara sai fie vinovata cu nemica sarmana! CREANGA P. 70. ◊ (Substantivat) A ramas sa cheme pe vinovata inaintea scaunului lor in dimineatza urmatoare. SADOVEANU O. VIII 229. Pleca ochii in pamint rushinat shi raspunse k un vinovat. REBREANU I. 103. Stricaciunea se facuse shi vinovatul trebuia sa plateasca. CREANGA A. 50. La cea mai mica gresheala... capul vinovatului se spinzura. negruzzi S. I 143. 2. (Invechit; construit cu dativul care arata pedeapsa cuvenita) Pasibil de... Dupa pravilele locului lor era vinovatzi mortzii. DRAGHICI R. 302. 3. Care este in afara de lege sau de bunele moravuri; nepermis. Simtzeam in mine ceva... bolnavicios shi vinovat. GALACTION O. I 59.

VINOVÁT ~ta (~tzi ~te) shi substantival 1) (despre persoane) Care a comis o incalcare a legii sau a normelor morale. 2) (despre faptele shi comportarile oamenilor) Care nu poate fi admis ingaduit; care contravine moralei. /<sl. vinovatu

vinovat a. shi m. culpabil. [Slav. VINOVATĭ pricinash].

vinovát a adj. (vsl. vinovatĭ autor; bg. vinovat vinovat; rus. vinovátyĭ). Culpabil de vina care a comis o greshala orĭ un delict.

vinovát adj. m. pl. vinovátzi; f. vinováta pl. vinováte

vinovát adj. m. pl. vinovátzi; f. sg. vinováta pl. vinováte

VINOVÁT adj. 1. (JUR.) culpabil (inv.) culpesh greshit. (Arestatul a fost gasit ~.) 2. blamabil condamnabil criticabil neingaduit neonorabil nepermis regretabil reprobabil rushinos urat (livr.) reprehensibil (inv.) ocarnic ocarator rushinator. (O fapta ~.)

VINOVAT adj. 1. (JUR.) culpabil (inv.) culpesh greshit. (Arestatul a fost gasit ~.) 2. blamabil condamnabil criticabil neingaduit neonorabil nepermis regretabil reprobabil rushinos urit (livr.) reprehensibil (inv.) ocarnic ocaritor rushinator. (O fapta ~.)

Vinovat ≠ candid inocent nevinovat

NEMO PRAESUMITUR MALUS NISI PROBETUR (lat.) nimeni nu este socotit vinovat daca nu se dovedeshte (vinovatzia) Principiu de drept roman.