14 definiții pentru infracțiune
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis.
INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
infracțiune sf [At: ODOBESCU, S. I, 324 / V: ~ție / Pl: ~ni / E: fr infraction, lat infractio, -onis] 1-4 Încălcare (a unei legi,) (a unui ordin,) (a unui tratat sau) a unei reguli prestabilite Si: violare. 5 Faptă care prezintă pericol social, constând în săvârșirea cu vinovăție a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă pedepsită de lege, constînd în călcarea unei legi penale. Infracțiune de drept comun. – Pronunțat: -ți-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFRACȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Violare a unor legi penale. 2. Abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. infraction, lat. infractio – spargere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFRACȚIÚNE s. f. 1. încălcare cu vinovăție a unei legi penale. 2. abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. (< fr. infraction, lat. infractio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INFRACȚIÚNE ~i f. Violare a unei legi, care merită a fi sancționată prin pedeapsă penală; faptă care prezintă pericol social. [G.-D. infracțiunii; Sil. in-frac-ți-u-] /<fr. infraction, lat. infractio, ~onis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infracțiune f. înfrângerea unei legi, unei porunci etc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*infracțiúne f. (lat. infráctio, -ónis, d. infríngere, -fractum, a înfrînge). Înfrîngerea uneĭ legĭ, unuĭ ordin, tractat ș. a.: infracțiunile regulamentelor polițiiĭ se numesc „contravențiunĭ”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infracție sf vz infracțiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
infracțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. infracțiúnii; pl. infracțiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
infracțiúne s. f., pl. infracțiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infracțiune (i-u)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INFRACȚIÚNE s. (JUR.) vină. (~ lui a fost dovedită.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INFRACȚIUNE s. (JUR.) vină. (~ lui a fost dovedită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infracțiune, infracțiunisubstantiv feminin
- 1. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: vină
- Infracțiune de drept comun. DLRLC
-
etimologie:
- infraction DEX '09 DEX '98 DN
- infractio, -onis DEX '09 DEX '98 DN