vina s.f. 1 Fapta ale carei consecintze pot fi imputate cuiva; abatere de la normele morale juridice etc. care este susceptibila de a fi sanctzionata; raspundere morala implicata de savirshirea unei asemenea fapte; fapta reprobabila; gresheala vinovatzie; pacat; delict; culpabilitate. Ce greu e de stabilit adevarul shi vina (PAPAD.). ◊ Loc.adj. De vina = vinovat responsabil. ◊ Fara vina = a) Loc.adj. nevinovat. Pirjoleau o tzara intreaga inspaimintau atita omenie fara vina (SADOV.); b) Loc.adj. (despre lucruri actziuni) fara cusur ireproshabil perfect; c) Loc.adv. fara vreun temei care sa justifice o acuzatzie. Adormea trudit shi oftind k un prunc batut fara vina (POPA). ◊ Expr. Din vina (cuiva sau a ceva) = din gresheala (cuiva); ext. din cauza din pricina cuiva sau a ceva. Golul in shtofa principiilor se facuse din vina judecatorilor mei (ARGH.). A avea (vreo) vina = (adesea in constr. neg.) a purta o (anumita) raspundere pentru crearea unei situatzii nedorite pentru un act condamnabil etc. Dacai asha nai nici o vina (ARGH.). A fi vina (cuiva) = ai reveni cuiva (in mod exclusiv) responsabilitatea unei situatzii sau a unui fapt. Toata vinai a lui Sander (VLAH.). A face cuiva o vina din (sau pentru) ceva = a considera drept gresheala o fapta a cuiva. Ii fac unuia vina k a ars mina care la ajutat shi a inshelat pe cel ce sa increzut in el (PAPAD.). A cadea (sau a pica) in vina = a se face vinovat de ceva. Neagoe Voievod ne arata k ostashii cari picau in vina se pedepseau (BALC.). (pop.) Batal vina! exprima o mustrare cu o nuantza de simpatie. Ei batate vina sa te bata! (CAR.). ♦ (jur.) Fapta susceptibila de a fi pedepsita de lege; infractziune; delict; crima. 2 Acuzatzie; imputare. ◊ Expr. A aduce (toata) vina (pe cineva sau pe ceva ori asupra cuiva) = a indica pe cineva sau ceva drept (singurul) raspunzator faptash (cu scopul de a se sustrage unei acuzatzii); a invinovatzi. Cind va intreba pe voi sa datzi vina pe mine (CR.). A cadea (toata) vina pe... (sau asupra...) = a deveni victima unei acuzatzii; a fi facut raspunzator pentru ceva. Vina cade totdeauna pe acela care apare mai inofensiv (RALEA). A arunca vina asupra cuiva (sau pe cineva) v. arunca. A baga (cuiva) vina v. baga. 3 (inv.) Cauza motiv. Vina scufundarii spaniole nu sta... in anarhia... de care se vorbeshte curent mai ales la noi (SADOV.). • pl. i e. /<sl. veche вниа.