POZITÍV A pozitivi e adj. 1. Care se intemeiaza pe experientza pe fapte pe realitatzi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert adevarat real sigur. ◊ SHtiintze pozitive = shtiintze experimentale. ♦ Care are o semnificatzie justa valoare; valoros; demn de urmat de imitat. Experientza pozitiva. 2. (Despre oameni) Realist cu spirit practic. 3. Care este mai mare decat zero sau egal cu zero; care se noteaza in scris cu semnul plus (+). Numar pozitiv. Temperatura pozitiva. ♦ (Despre sarcina electrica) De acelashi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obtzinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leaga de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirma prezentza in organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre notziuni ratzionamente) Care afirma sau acorda in loc sa nege ori sa refuze. 6. (In sintagma) Proba (sau imagine etc.) pozitiva = (shi substantivat n.) imagine fotografica la care distributzia luminii shi a umbrei este identica cu cea reala. 7. (Gram.; in sintagma) Grad pozitiv (shi substantivat n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul caruia se exprima insushirea unui obiect sau a unui proces privite izolat fara referire la alte obiecte sau procese. 8. (Fil.; in sens ontologic) Care subliniaza aspectul real dinamic sau determinant al existentzei. ◊ Filosofie pozitivista = cercetare avand k obiect sinteza datelor oferite de shtiintzele experimentale. 9. (Jur.; in sintagma) Drept pozitiv = drept scris totalitatea normelor juridice emanate de la organele statului. 10. (Geogr.; despre forme de relief) Care se ridica deasupra nivelului general al suprafetzei topografice. Din fr. positif lat. positivus.

pozitiv ~a [At: ASACHI ALGHEBRA 7^r/4 / S shi: positiv / V: (inv) pozet~ (S shi: posetiv) / Pl: ~i ~e / E: fr positif lat positivus ger Positiv] 1 a (Mat; d. numere marimi scalare etc.) Care este mai mic decat zero sau egal cu zero shi care se noteaza in scris cu semnul plus (+). 2 a (Is) Semn ~ Semnul plus (+) folosit pentru caracterizarea numerelor marimilor scalare etc. mai mari decat zero. 3 a (D. electricitate sarcini electrice) De acelashi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina dobandita de un baston de ebonita prin frecare cu o bucata de postav. 4 a (D. polii unei surse electrice) Prin care iese curentul electric. 5 a (D. electrozii sau bornele receptoarelor electrice) Care se leaga la polul pozitiv (4) al sursei electrice. 6 a Care se intemeiaza pe fapte pe date concrete pe realitatzi. 7 a Care are un caracter de certitudine Si: adevarat autentic cert real sigur. 8 a (Is) Drept ~ Totalitate a normelor juridice scrise caracteristice unei societatzi epoci tzari etc. emanate de la organele statului. 9 a (Is) Religie ~a Religie oficial acceptata intro tzara shi existenta k atare. 10 a Practic. 11 a Care dovedeshte simtz practic realist. 12 a Care se bazeaza pe practica pe realitatea imediata. 13 a (Is) SHtiintze ~e SHtiintze experimentale. 1415 av a (Intrun mod) care exprima o afirmatzie o aprobare. 16 a (Log; d. notziuni ratzionamente) Care afirma ceva. 1718 a Care (are sau) confera un sens de afirmare. 1920 sn a (SHis grad ~) (Forma a adjectivului sau a adverbului) cu ajutorul careia se exprima insushirea unui obiect sau a unui proces privite izolat fara referire la alte obiecte sau procese. 21 a (Ioc negativ) Cu insushiri bune Si: bun. 22 a Care se recomanda prin insushirile sale Si: recomandabil. 23 a Care nu produce rau. 24 a Care nu este periculos. 25 a Demn de urmat de imitat. 26 a Care are o valoare o semnificatzie justa Si: valoros. 27 a (Rar) Care produce bunurile materiale. 28 a (Chm; Blg; d. unele reactzii ale anticorpilor) Care se produce in prezentza antigenului sub influentza shi in prezentza caruia a luat nashtere. 29 a (D. analize medicale) Care confirma prezentza in organism a unui anumit agent patogen. 3031 sn a (Imagine fotografica) la care distributzia luminii shi a umbrei corespunde celei reale. 3233 sn a (Pex) (Placa film sau hartie fotografica) care sa obtzinut o asemenea imagine.

POZITÍV A pozitivi e adj. 1. Care se intemeiaza pe experientza pe fapte pe realitatzi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert adevarat real sigur. ◊ SHtiintze pozitive = shtiintze experimentale. ♦ Care are o semnificatzie justa valoare; valoros; demn de urmat de imitat. Experientza pozitiva. 2. (Despre oameni) Realist cu spirit practic. 3. Care este mai mare decat zero sau egal cu zero; care se noteaza in scris cu semnul plus (+). Numar pozitiv. Temperatura pozitiva. ♦ (Despre sarcina electrica) De acelashi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obtzinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leaga de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirma prezentza in organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre notziuni ratzionamente) Care afirma ceva. 6. (In sintagma) Proba (sau imagine etc.) pozitiva = (shi substantivat n.) copia unui negativ fotografic care reda k in realitate partzile luminoase shi cele intunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; in sintagma) Grad pozitiv (shi substantivat n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul caruia se exprima insushirea unui obiect sau a unui proces privite izolat fara referire la alte obiecte sau procese. Din fr. positif lat. positivus.

POZITÍV A pozitivi e adj. 1. Care se intemeiaza pe fapte pe realitatzi pe experientza pe observatzii pe constatari; p. ext. sigur adevarat real precis. Binevoitzi domnule a trimite aceasta scrisoare catre nevasta mea shi rugatzi pe cine vetzi socoti sa va trimita o shtiintza pozitiva despre dinsa. GHICA A. 633. SHtiintze pozitive = shtiintze experimentale. ♦ Care e folositor valabil valoros. A populariza experientza pozitiva a fruntashilor. ♦ Care indeplineshte un rol bun; util productiv. Aceasta clasa parazita traieshte exploatind munca claselor pozitive. IBRAILEANU SP. CR. 186. Erou pozitiv = personaj intro opera literara care reprezinta fortzele cele mai inaintate ale societatzii intruchipind curajul dirzenia optimismul shi increderea in viitor. Inca din primii ani ai regimului sovietic problema eroului pozitiv a devenit problema centrala a literaturii. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 161 15/1. 2. (Despre persoane) Realist practic. Cel dintii [barbat] era mai pozitiv shi a shtiut sa se foloseasca de shederea mea la tzara. BOLINTINEANU O. 394. 3. (Mat.; despre numere) Care este mai mare decit zero care este (sau se presupune a fi) precedat de semnul plus. ♦ (Logica; despre. notziuni ratzionamente etc.) Care afirma ceva. ♦ Electricitate pozitiva = sarcina electrica obtzinuta pe sticla cind aceasta este frecata cu matase. Pol (electric) pozitiv = extremitatea unui circuit electric incarcata cu sarcina electrica pozitiva; anod. ♦ (In expr. shi substantivat n.) Proba pozitiva= copia unui negativ fotografic care reda k in realitate partzile luminoase shi cele intunecate ale obiectului fotografiat. ♦ (Gram.; numai in expr.) Grad pozitiv (shi substantivat n.) = forma obishnuita a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul careia notam existentza insushirii la un obiect oarecare privit izolat sau la un proces exprimat printrun verb fara sa ne referim la alte obiecte sau procese. «Roshu» reprezinta gradul pozitiv iar «mai roshu» gradul comparativ al adjectivului «roshu».

POZITÍV A adj. 1. Intemeiat pe fapte pe experientza. ♦ Sigur; constant; adevarat. ♦ Valoros. ♦ Care exprima o afirmatzie. 2. (Despre numere) Mai mare decat zero. 3. (Despre persoane) Realist inclinat catre o activitate practica catre shtiintze exacte. // s.n. 1. Fotografie care prezinta copia unui negativ fotografic shi care reda in chip asemanator cu realitatea partzile luminoase shi cele intunecate ale obiectului fotografiat. 2. (Gram.) Grad pozitiv (shi s.n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul careia se noteaza existentza insushirii la un obiect oarecare privit izolat. [< fr. positif lat. positivus].

POZITÍV A I. adj. 1. intemeiat pe experientza; (p. ext.) adevarat real efectiv incontestabil. 2. (despre numere sau marimi scalare) mai mare decat zero. ◊ (despre electricitate) obtzinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu o bucata de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leaga la polul pozitiv al sursei. 3. (despre oameni) realist inclinat catre o activitate practica. 4. care exprima o afirmatzie o aprobare. 5. cu calitatzi alese; valoros. 6. (gram.) grad ~ (shi s. n.) = forma a adjectivului sau a adverbului care prezinta insushirea obishnuita a unui obiect sau caracteristica obishnuita a unei actziuni. II. s. n. copie a unui negativ fotografic care reda asemanator cu realitatea partzile luminoase shi cele intunecate ale obiectului fotografiat. (< fr. positif lat. positivus)

POZITÍV¹ ~e n. Imagine fotografica a unui obiect in care distributzia luminii shi a umbrei corespunde celei reale; copie a negativului. /<fr. positif lat. positivus

POZITÍV² ~a (~i ~e) (in opozitzie cu negativ) 1) Care contzine o afirmatzie; care exprima aprobare sau acceptare; care are un caracter cert. Raspuns ~. 2) Care are insushiri bune; bun. ◊ Erou ~ personaj dintro opera artistica inzestrat cu calitatzi considerate bune. 3) (despre personaje) Care are spirit practic; realist. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mare decat zero sau se noteaza cu semnul plus. Numar ~. 5) (despre sarcini electrice) Care este de acelashi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina electrica dobandita de un baston de ebonita prin frecare cu postav. 6) med. (despre analize reactzii probe) Care confirma prezentza in organism a unui agent patogen. 7): Grad ~ forma initziala a categoriei gramaticale a gradelor de comparatzie la adjective shi adverbe. /<fr. positif lat. positivus

pozitiv a. 1. a carui sigurantza e stabilita: fapt pozitiv; 2. care se sprijina pe fapte pe experientza: shtiintza pozitiva; 3. care considera mai ales partea materiala a lucrurilor shi folosul tras dintr’insele: om spirit pozitiv; 4. scris in opozitziune cu natural: drept pozitiv; cantitatzi pozitive in algebra cele precese de semnul +.

*pozitív a (lat. positivus d. pónere pósitum a pune. V. prepozitiv). Cert sigur evident: fapt pozitiv. Bazat pe fapte pe experientza pe constatarĭ: shtiintze pozitive. Materialist realist (fig.) practic ĭubitor de materie: om spirit pozitiv (V. idealist). Scris nu natural nu traditzional: dreptu pozitiv. Alg. Cantitatzĭ pozitive cele precedate de semnu plus. Fiz. Electricitate pozitiva aceĭa care se obtzine pin frecarea sticleĭ cu o bucata de postav shi care se inseamna cu semnu plus. Proba pozitiva in fotografie proba care se obtzine expunind la lumina o proba negativa pusa in contact cu o foaĭe sensibila shi care reproduce modelu cu umbrele shi lumina reala. (Se zice shi un pozitiv n. pl. e). Gram. Gradu pozitiv acela care arata adjectivu la punctu luĭ de plecare fara a fi comparat k bun fatza de maĭ bun (comparativ) orĭ cel maĭ bun foarte bun (superlativ). S. n. pl. e. Lucru pozitiv material real. Fig. Care aduce foloase materiale: Jidanuluĭ nuĭ place de cit pozitivu. Adv. In pod pozitiv cert sigur. Pozitiv! se’ntzelege! desigur! evident!

pozetiv ~a a vz pozitiv

pozitív¹ adj. m. pl. pozitívi; f. pozitíva pl. pozitíve

pozitív² s. n. pl. pozitíve

pozitív adj. m. pl. pozitívi; f. sg. pozitíva pl. pozitíve

pozitív s. n. pl. pozitíve

pozitiv.

POZITÍV adj. 1. adevarat. 2. v. practic. 3. v. eficace. 4. bun. (Latura ~ a fenomenului.)

POZITIV adj. 1. adevarat aievea autentic cert nescornit netagaduit real sigur veridic veritabil. (Un lucru ~.) 2. practic realist. (Un spirit ~.) 3. efectiv eficace eficient. (Tratamentul a dat rezultate ~.) 4. bun. (Latura ~ a fenomenului.)

Pozitiv ≠ negativ

POZITÍV A adj. (< fr. positif lat. positivus): in sintagmele cuvant pozitiv forma pozitiva grad de comparatzie pozitiv parte de propozitzie pozitiva shi propozitzie pozitiva (v.).

POZITÍV s. n. (< adj. pozitiv a < fr. positif lat. positivus): grad care prezinta insushirea obishnuita a unui obiect sau caracteristica obishnuita a unei actziuni neraportate la nimic (fara termen de comparatzie); forma normala a adjectivului shi a adverbului prin care se constata existentza unei insushiri sau a unei caracteristici de o intensitate absoluta la un obiect sau la o actziune izolata. P. este unitatea de referire sau gradul zero al comparatziei in limba romana: harnic inteligent priceputa muncitoare; repede tarziu departe etc.