POZITÍV A pozitivi e adj. 1. Care se intemeiaza pe experientza pe fapte pe realitatzi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert adevarat real sigur. ◊ SHtiintze pozitive = shtiintze experimentale. ♦ Care are o semnificatzie justa valoare; valoros; demn de urmat de imitat. Experientza pozitiva. 2. (Despre oameni) Realist cu spirit practic. 3. Care este mai mare decat zero sau egal cu zero; care se noteaza in scris cu semnul plus (+). Numar pozitiv. Temperatura pozitiva. ♦ (Despre sarcina electrica) De acelashi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obtzinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leaga de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirma prezentza in organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre notziuni ratzionamente) Care afirma sau acorda in loc sa nege ori sa refuze. 6. (In sintagma) Proba (sau imagine etc.) pozitiva = (shi substantivat n.) imagine fotografica la care distributzia luminii shi a umbrei este identica cu cea reala. 7. (Gram.; in sintagma) Grad pozitiv (shi substantivat n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul caruia se exprima insushirea unui obiect sau a unui proces privite izolat fara referire la alte obiecte sau procese. 8. (Fil.; in sens ontologic) Care subliniaza aspectul real dinamic sau determinant al existentzei. ◊ Filosofie pozitivista = cercetare avand k obiect sinteza datelor oferite de shtiintzele experimentale. 9. (Jur.; in sintagma) Drept pozitiv = drept scris totalitatea normelor juridice emanate de la organele statului. 10. (Geogr.; despre forme de relief) Care se ridica deasupra nivelului general al suprafetzei topografice. Din fr. positif lat. positivus.