POZITÍV A adj. 1. Intemeiat pe fapte pe experientza. ♦ Sigur; constant; adevarat. ♦ Valoros. ♦ Care exprima o afirmatzie. 2. (Despre numere) Mai mare decat zero. 3. (Despre persoane) Realist inclinat catre o activitate practica catre shtiintze exacte. // s.n. 1. Fotografie care prezinta copia unui negativ fotografic shi care reda in chip asemanator cu realitatea partzile luminoase shi cele intunecate ale obiectului fotografiat. 2. (Gram.) Grad pozitiv (shi s.n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul careia se noteaza existentza insushirii la un obiect oarecare privit izolat. [< fr. positif lat. positivus].