POZITÍV s. n. (< adj. pozitiv a < fr. positif lat. positivus): grad care prezinta insushirea obishnuita a unui obiect sau caracteristica obishnuita a unei actziuni neraportate la nimic (fara termen de comparatzie); forma normala a adjectivului shi a adverbului prin care se constata existentza unei insushiri sau a unei caracteristici de o intensitate absoluta la un obiect sau la o actziune izolata. P. este unitatea de referire sau gradul zero al comparatziei in limba romana: harnic inteligent priceputa muncitoare; repede tarziu departe etc.