PRÁCTIC A practici ce adj. 1. Care se poate executa sau care se efectueaza in mod concret; care se verifica prin practica shi se poate aplica in viatza; care se bazeaza pe practica; concret real. ♦ Care corespunde necesitatzilor de fiecare zi; care este ushor de folosit util comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care shtie sa se orienteze in viatza de toate zilele care shtie sa aplice cunoshtintzele la viatza de toate zilele care are simtzul realitatzii; p. ext. indemanatic destoinic priceput. Din fr. practique lat. practicus.

practic ~a [At: IST. TZ. R. 77 / Pl: (2) ~ici (1 319) ~ici ~ice / E: lat practicus a um ngr πρακτικός πρακτική ger praktisch fr pratique] 1 a (Inv; d. oameni) Priceput intrun domeniu intro problema Si: destoinic experimentat indemanatic versat. 2 sf (Inv) Pricepere indemanare iscusintza obtzinuta prin exercitzii uz etc. 3 a (D. oameni) Care shtie sa aplice la viatza de toate zilele cunoshtiintzele acumulate. 4 a (D. oameni) Care are simtzul realitatzii. 5 a (D. oameni) Care are insushirea de a se adapta la situatzii concrete aparandushi interesele materiale shi shtiind sa profite de ceva. 6 a (D. manifestarile oamenilor) Care denota pe omul care se adapteaza ushor la situatzii concrete. 7 a (D. manifestari ale oamenilor) Care tradeaza pe omul cu simtzul realitatzii. 8 a (D. manifestari ale oamenilor) Care arata omul care shtie sa aplice la viatza de toate zilele cunoshtintzele acumulate. 9 a (Ivr) Care exercita o meserie. 10 a (ivr; spc) Care exercita concret profesia pentru care sa pregatit. 11 a Care se poate executa in mod concret Si: (inv) practicesc (1). 12 a Care se efectueaza in mod concret fiind corespunzator nevoilor reale ale existentzei Si: (inv) practicesc (2). 13 a Care se verifica in viatza de toate zilele Si: (inv) practicesc (3). 14 a Care se poate aplica in viatza Si: (inv) practicesc (4). 15 a Care se bazeaza pe experientza vietzii reale concrete Si: (inv) practicesc (5). 16 a Legat de realitatea concreta de viatza de fiecare zi de nevoile ei concrete Si: (inv) practicesc (6). 17 a De fiecare zi Si: curent obishnuit (inv) practicesc (7). 18 a Care este ingenios shi eficace servind bine la realizarea unui scop Si: folositor. 19 a Care este ushor de folosit Si: comod (inv) lesnicios. 20 av In mod concret. 21 av De fapt.

PRÁCTIC A practici ce adj. 1. Care se poate executa sau care se efectueaza in mod concret; care se verifica prin practica shi se poate aplica in viatza; care se bazeaza pe practica; concret real. ♦ Care corespunde necesitatzilor de fiecare zi; care este ushor de intrebuintzat util comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care shtie sa se orienteze in viatza de toate zilele care shtie sa aplice cunoshtintzele la viatza de toate zilele care are simtzul realitatzii; p. ext. indemanatic destoinic priceput. Din fr. practique lat. practicus.^[1]

PRÁCTIC A practici e adj. 1. Care corespunde necesitatzilor vietzii nevoilor reale ale existentzei (v. util); care se refera la practica privitor la practica. Scopul shtiintzei este descoperirea legilor care conduc fenomenele. Cunoashterea acestor fenomene serveshte k punct de plecare a activitatzii practice a oamenilor. V. ROM. decembrie 1950 184. Nelipsit de la cursuri shi cu atitea conferintze pe cap nici nare idee de partea practica a vietzii. C. PETRESCU A. 422. ♦ Care corespunde necesitatzilor de fiecare zi; care este ushor de intrebuintzat comod sau economicos. Mashina practica. 2. (Despre oameni shi facultatzile sau manifestarile lor) Care shtie sa se orienteze in viatza de toate zilele sau sa aplice cunoshtintzele la viatza de toate zilele; p. ext. indeminatic destoinic priceput. Om practic. ▭ [Copiii] cresc in mijlocul unei vietzi noi unde invatza sa fie liberi shi practici. SAHIA U.R.S.S. 132.

PRÁCTIC A adj. 1. Referitor la practica. ♦ Care tinde catre o actziune catre o realizare; care realizeaza da rezultate concrete; util. ♦ Comod folositor; ingenios. 2. Cu spirit de actziune; indemanatic destoinic. [Cf. fr. pratique germ. praktisch < lat. practicus].

PRÁCTIC A I. adj. 1. referitor la practica. ◊ care tinde catre o actziune catre o realizare; care realizeaza ceva da rezultate concrete; util. ◊ comod folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de actziune; indemanatic destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditziilor necesare existentzei shi dezvoltarii societatzii in primul rand procesul productziei materiale. ◊ aplicare a cunoshtintzelor teoretice; (p. ext.) experientza rutina. ◊ stagiu care il face un student sau un elev intro intreprindere. 2. ansamblu de metode shi de procedee aplicate shi verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie manifestare exterioara specifica unui cult unei credintze etc. (< lat. practicus gr. praktikos germ. praktisch dupa fr. pratique germ. Praktik gr. praktike)

PRÁCTIC ~k (~ci ~ce) (in opozitzie cu teoretic) 1) Care tzine de practica; propriu practicii. Activitate ~k. 2) Care este bine adaptat pentru a fi folosit intrun anumit scop; care poate fi folosit sau manuit cu ushurintza; comod. 3) (despre persoane) Care se orienteaza cu abilitate in viatza cotidiana; care afla aplicare oricaror lucruri sau situatzii; priceput. Femeie ~k. /<fr. pratique lat. practicus

practic a. 1. care duce la actziune la aplicatziune: shtiintza practica; 2. care urmareshte realitatea lucrurilor: om spirit practic.

1) *práctic a adj. (vgr. praktikós care consista in actziune d. práktes lucrator executor prásso lucrez execut). Care consista in aplicatziune in actziune (in opoz. cu teoretic shtiintzific speculativ): gramatica practica a uneĭ limbĭ. Comod ushor de minuit: o mashina practica. Care shtie sa traga folos (nu ideolog): Englejiĭ is foarte practicĭ. S. m. shi f. Practician care se pricepe bine in diagnoza: acest medic e un practic distins. S. f. pl. ĭ. Executziune aplicatziune intrebuintzarea regulelor shi principiilor uneĭ shtiintze saŭ arte (in opoz. cu teorie): a pune in practica o regula. Exercitziŭ facere: practica bineluĭ e o mare multzamire. Experientza deprindere uz: a cishtiga practica afacerilor a shti o limba din practica. Pl. Uzurĭ la ceremoniĭ acte exterioare ale cultuluĭ: practicĭ religioase. Obiceĭurĭ maĭ ales urite: aĭ face bine sa lashĭ aceste practicĭ. Adv. In mod practic: s’a condus practic in vĭatza. Pe la 1800 se zicea practicós (adj.) dupa ngr. k plicticos simandicos.

*practicián a s. (fr. praticien). Medic care are mare practica (mare pricepere) in dĭagnoza. Se poate zice shi practic k critic d. critica.

+practic² adv.

práctic adj. m. pl. práctici; f. práctica pl. práctice

práctic adj. m. pl. práctici; f. sg. práctica pl. práctice

practic.

líbera práctica adj. + s. f.

PRÁCTIC adj. 1. v. eficace. 2. comod lesnicios. (O solutzie ~.) 3. pozitiv realist. (Un spirit ~.) 4. pragmatic utilitar utilitarist. (O conceptzie ~.) 5. aplicat. (Invatzamant ~.)

PRÁCTIC adj. v. abil bun capabil competent destoinic deshtept dibaci dotat experimentat ingenios iscusit istetz incercat indemanatic inzestrat meshter practician pregatit priceput valoros versat vrednic.

PRACTIC adj. 1. eficace eficient folositor operativ productiv util (rar) operant (inv.) putincios. (O metoda ~.) 2. comod lesnicios. (O solutzie ~.) 3. pozitiv realist. (Un spirit ~.) 4. pragmatic utilitarist. (O conceptzie ~.)

practic adj. v. ABIL. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC DESHTEPT. DIBACI. DOTAT. EXPERIMENTAT. INGENIOS. ISCUSIT. ISTETZ. INCERCAT. INDEMINATIC. INZESTRAT. MESHTER. PRACTICIAN. PREGATIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC.

práctic (práctica) adj. Util priceput versat. Lat. praticus (sec. XIX). Der. practica s. f. din fr. pratique shi mai inainte (sec. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234); nepractic adj. (putzin practic impracticabil); practicabil adj. din fr. praticable; impracticabil adj. (impracticabil); practica vb. din fr. pratiquer; practicant adj. shi s. m. din fr. pratiquant shi k s. din germ. Prakticant; practician s. m. din fr. praticien; practicos adj. (expert experimentat) din ngr. πραϰτϰός sec. XIX inv. Cf. praxis.